Viața spirituală a satului în timpul sărbătorilor religioase de iarnă*

Ceata de Feciori din Comuna Lisa, Făgăraș, 1964

Intensificarea vietii religioase

Vom prezenta câteva dintre träsäturile caracteristice ale spiritualitätii satului românesc in timpul acestor zile de iarnă, in care viata lui lãuntricã, spiritualã si sacră atinge un grad de concentrare maximã, cu mult mai adâncã decât cea a tuturor celorlalte momente din ciclul unui an intreg.

„- Viata noastră, iarna, ii mai strânsã! Iarna s-adună toti lângă casă !" (1)

lar această concentrare fizică a oamenilor inăuntrul gospodăriilor lor, intr-un anotimp cu totul impropriu pentru orice muncã si imprästiere in afară, a avut ca urmare imediată eliberarea si concentrarea spiritului lor.

În interval de două săptămâni se succedã importante si numeroase sărbători crestine : Nasterea si Botezul Domnului nostru lisus Hristos, Anul Nou, comemorarea amintirii sfintilor propovăduitori si mucenici crestini : Sf. Stefan, Sf. Vasile, Sf. Ion...

La originea indepărtată a fixării datelor sărbätorilor in aceste zile anului, se aflã cauze cosmice si evenimente sociale si spirituale din viata oamenilor.

Prin succesiunea anualã a datinilor străvechi, practicate cu o evlavioasã regularitate si prin actiunea permanentă a bisericii crestine, sătenii sunt determinati periodic sã participe, cu multă intensitate, la o viată spiritualã ale cărei temeiuri religioase fac mai vie in constiinta lor viziunea si realitatea impărätiei cerurilor.

Intensitatea si concentrarea fenomenelor spirituale in viata socială a satului intreg fac in acelasi timp mult mai vii si mai active elementele spirituale in viata personalã si in constiinta individuală a fiecărui sătean. Cele mai multe dintre aceste fenomene au un caracter de universalitate, implicând participarea generala a intregului sat. Legătura cu biserica si slujitorii ei este o indatorire obligatorie elementarã, căci toti trebuie sã participe la sfintele slujbe in fata altarului. Bătrânii obisnuiesc sã cheme preotul acasã pentru sfestanie :

[....]

„- Pomeniti pe Dumnezeu si pe morti !"!.

Actele spirituale si riturile care se sävârgesc inauntrul gospodárilor au acelasi caracter de generalitate si obligativitate. In ajunul Cräciunului, candela sau lampa nu se stinge in nici una dintre gospodãriile satului :

,- Inspre Cráciun lampa sta aprinsă până dimineata. Arde lampa cu focul tras, ca un fel de candelã, dacã n-are candelã!"(2). In timp ce mare parte din populatia satului se afla adunata la slujba pentru Nasterea Domnului, unde trebuie sa fie prezenta cel putin o persoana din fiecare gospodarie, cineva dintre cei

rămasi acasă aprinde tămâie pe la icoane...[......]

Rugăciunile si semnificatia lor

Dar actele cele mai personale si mai intime din viata individuală, inchinarea si rugäciunea, apar ca o preocupare intensă generală, ocupând un loc mai larg in viata fiecăruia :

„- Totdeauna cauti sã te rogi cum stii... Da' sunt zâle de lucru de nu zici, făr' numai: «Doamne, iartă-mã!». Acuma, iarna, esti acasã... Vara ghii ostenit, numai te trântesti si spui: «Doamne, iartă-mã!». Acu, iarna, sara si dimineata: Tatäl Nostru, Născătoarea, Credo, eu zâc si fãrâncile si Miluieste-mã, Dumnezeule!"(3) [...]

Apropierea duhurilor divine

Influenta elementelor binefäcätoare din aceste sărbätori, când omul poate mai usor invoca si obtine ajutorul lui Dumnezeu asupra persoanei si gospodăriei sale, prezenta lui Dumnezeu fiind acum mai apropiatã si mai imediată, poate fi prelungitä in diferite chipuri :

»— In zilele de Boboteazã, atunci zice că toate apele-s sfintite, atuncea se bagă crucea-n apă... Toate se sfintesc din râu gi din fântâni..."

Pastrată peste an, apa din aceste zile nu se descompune si cu deosebire cea

adusă in urcior la slujba Bobotezei.

»— Cât il doare pe cineva pe la ochi, ia din apa aceea !..."

Cu aceeasi apă sfintită de la Boboteazã se spală albia nouă in care se scaldă pentru intâia oară copilul de curând născut, cu ea se stropesc vitele-n grajd, izvorul apei de bäut, grâul pentru sămănat...

Ea inlesneste astfel vindecarea bolilor, fertilizarea câmpului, indepărtarea duhurilor necurate... având virtuti suverane si absolut eficace : terapeutice, fertilizatoare si magice.

Seria faptelor amintite, ca si multe altele, tot atât de importante, pe care nu e locul sã le urmărim aici, intretin in sat o stare sufletească generală de adâncă evlavie si reculegere crestină, de comuniune mai intimă cu fortele divine si chiar cu urmele mitice ale unor indepärtate credinte păgâne, de contact mai viu cu virtutile magice ale altor forte si existente spirituale milenare, mai active in aceste momente... Trăsătura dominantă in atmosfera psiho-socială a satului este de esentă mistică si religioasã, manifestată intr-o comuniune spirituală vie care se stabileste intre om, natură si divinitate...

Animalele si păsările, muntii si izvoarele vorbesc si se inchină, stelele călăuzesc pasii oamenilor, vremurile viitoare se arată prin semne in care ei citesc acum cu mai multă inlesnire, fenomene cosmice exceptionale sunt in legătură cu intâmplări din viata omenească de toate zilele. Prosperitatea gospodăriei, roada câmpului, inmultirea dobitoacelor, sănătatea si norocul oamenilor, toate sunt asigurate prin rituri magice, acte religioase, frecventarea bisericii etc.

Rugăciunile indeosebi constituie preocuparea principalã din fiecare clipă, lectura sfintelor scripturi aduce altarul in casa si in inima omului, sufletul lui se potoleste, se purificã si se înaltã... El se simte usurat de povara păcatelor, zarea orizontului senin, plin de sperantã si optimism ii dã incredere.

Dumnezeu este in sufletul lui, aproape de el, in jurul lui si pretutindeni, in

fiecare clipã si in vecii vecilor..."

* Fragment din lucrarea rămasã in manuscris: „Ceata feciorilor din Drägus" - studiu psiho-sociologic realizat in timpul cercetărilor monografice sub directia prof. D. Gusti.

O versiune in limba românã, incompletà si partial modificatt a acestui studiu, precumivi fragmente din lucrarea rămasã in manuscris, Ceata feciorilor din Drägus, se aflá in Arhiva Gheorge Focsa la Muzeul Satului din Bucuresti. Prin bunăvointa çi amabilitatea doamnei Juliana Ciotoiu de la Muzeul Satului am putut consulta aceste documente, confruntându-le ulterior cu versiunea francezã. Acolo unde cele două versiuni corespund, am pästrat, firesc, textul original românesc (n.t.).

2. Ion Fogoros (poreclit Cufa Jucului), făran din Drägus (sat din Fagáras).

2. Asinefta Damian, 70 ani, Drägus.

3. Dumitru Sofonea, 40 ani, Drägus.

Fragmente din articolul "Satul romanesc in timpul sarbatorilor de iarna" de Gh. Focsa, aparut in "Zalmoxis - Revista de studii religioase, vol I-II (1938- 1942) - sub directia lui Mircea Eliade , editura Polirom, 2000