Despre "ridicarea la cer" a Sfântului Prooroc Ilie, unul dintre trăitorii ”Rugului Aprins” al "rugăciunii lui Iisus", scriitorul și "medicul fără de arginți" Vasile Voiculescu, a scris o poezie de o mare frumusețe și profunzime duhovnicească:
MARELE VEHICUL
Am aflat cum s-a răpit Ilie,
Oarecând în Ceruri strămutat
Nu de fulgere cu albă vijelie
Nici pe volbura de nori purtat.
Ci l-a smuls din mijlocul mulțimii
Rugăciunea, carul cel de foc,
Căreia, vii flăcări la un loc
Se-nhămară înșiși Heruvimii.
(28 aprilie 1954, București)
[este de remarcat, printre altele, familiaritatea lui Vasile Voiculescu cu partea interna a doctrinelor spirituale, prin aluzia implicita la asa-numitul "misticism al carului Merkaba" - care, intr-o circularitate specifica ambiguitatii acestor doctrine pare sa fie ea insasi o aluzie la "rugaciunea inimii"]
コメント