"Exista pretutindeni o conceptie despre sfarsitul si inceputul unei perioade temporale, intemeiata pe respectarea ritmurilor biocomsice, incadrandu-se intr-un sistem mai vast, cel al purificarilor perioadice (cf. purificari, posturi, marturisire a pacatelor, etc, in timpul consumarii noii recolte) si al regenerarii periodice a vietii[...]
... o regenerare periodica a timpului presupune sub o forma mai mult sau mai putin explicita, mai ales la civilizatiile istorice, o Creatie noua, adica o repetare a actului cosmogonic. Si aceasta conceptie a unei creatii periodice, adica a unei regenerari ciclice a timpului, pune problema abolirii "istoriei"[....]"
"....pe durata acestei “taieturi in timp” care este “Anul” Nou, asistam nu numai la incetarea efectiva a unui anumit interval temporal si la inceputul unui alt interval, ci si la abolirea anului trecut ......
Acesta este, de altfel, sensul purificarilor rituale: o combustie, o anulare a pacatelor si greselilor individului si comunitatii, in ansamblul ei...."
"Necesitatea pentru societatile arhaice de a se regenera periodic prin anularea timpului
Colective sau individuale, periodice sau sporadice, riturile de regenerare, contin intotdeauna in structura si semnificatia lor un element de regenerare prin repetarea unui act arhetipal, in majoritatea cazurilor un act cosmogonic"**
"Este refuzul omului de a acorda valoare evenimentelor obisnuite
(adica fara model arhetipal) care constituie, de fapt, durata concreta"
[vointa de devalorizare a timpului]
"Daca nu i se acorda nici o importanta, timpul nu exista; mai mult, acolo unde devine perceptibil (prin “pacatele omului, adica prin indepartarea lui de arhetip si caderea in durata)*, timpul poate fi anulat"
"viata omului arhaic, cu toate ca se desfasoara in timp, nu poarta povara acestui timp"
"O forma, oricare ar fi ea, prin chiar chiar faptul ca exista ca atare si ca dureaza, slabeste si se uzeaza; ca sa-si recapete vigoarea, trebuie sa fie reabsorbita in amorf, fie si numai pentru o clipa; sa fie reintegrata un unitatea primordiala din care a iesit;"
Hristos sanctifica apele in ziua de Boboteaza, in timp ce zilele de Paste si de Anul Nou erau datele obisnuite ale botezului in crestinismul primitic ( Botezul echivaleaza cu o moarte rituala a omului vechi, urmata de o noua nastere. Pe plan cosmic el echivaleaza cu un diluviu: abolirea contururrilor, fuziunea tuturor formelor, regresiunea in amorf). "
"Stingerea rituala a focurilor se inscrie in aceeasi tendinta de pune capat "formelor" deja existente (si uzate prin propria lor durata) pentru a face loc nasterii unei forme noi, rezultata dintr-o noua Creatie"
"...această expulzare anuală a păcatelor, bolilor și demonilor este în esență o încercare de a restabili - chiar dacă numai temporar - timpul mitic și primordial, timpul „pur”, timpul „clipei” Creației."
"...pentru „primitivi”, natura este o hierofanie, iar „legile naturii” sunt revelația modului de existență al divinității."
"...abolirea timpului este posibilă în acest moment mitic, în care lumea este distrusă și re-creată."
"Pentru omul tradițional, imitarea unui model arhetipal este o reactualizare a momentului mitic în care arhetipul a fost revelat pentru prima dată. Prin urmare, și aceste ceremonii ... îl proiectează pe sărbătorit într-un timp mitic, in illo tempore."
"Pentru scandinavi ... luarea în posesie a unui teritoriu echivala cu repetarea Creației. Pentru băștinașii din Fiji, Creația are loc la fiecare întronizare a unui nou șef ...
... în concepția primitivă, o nouă eră începe nu numai cu fiecare nouă domnie, ci și cu consumarea fiecărei căsătorii, nașterea fiecărui copil etc.
Diferind în formulele lor, toate aceste instrumente de regenerare tind spre același scop: să anuleze timpul trecut ..."
"Este, intre altele, interesant de remarcat ca scenariile de Anul Nou in care se repeta Creatia sunt deosebit de explicite mai ales la popoarele istorice, la cele cu care incepe istoria propriu-zisa, adica la babilonieni, egipteni, evrei, iranieni. S-ar zice ca, aceste popoare, constiente ca sunt primele care "intemeiaza" istoria, si-au inregistrat propriile lor acte spre folosul succesorilor (totusi nu fara transfigurarile inevitabile in categorii si arhetipuri (...) ). Aceste popoare chiar par, de altfel, ca sunt incercate intr-o maniera mai profunda de nevoia de a se regenera abolind timpul scurs si reactualizand cosmogonia.
Cat despre societatile "primitive" care traiesc inca in paradisul arhetipurilor si pentru care timpul nu se inregistreaza decat biologic, fara sa fie lasat sa se transforme in "istorie" - adica fara ca actiunea sa corosiva sa se exercite asupra constiintei prin revelatia ireversibilitatii evenimentelor - aceste societati primitive se regenereaza periodic prin expulzarea "relelor" si marturisirea pacatelor. Nevoia pe care aceste societati o simt de a se regenera periodic este o dovada ca nici ele nu se pot mentine fara incetare in ceea ce noi numeam (...) "paradisul arhetipurilor", si ca memoria lor ajunge sa deceleze (cu toate ca mult mai putin decat cea a unui om modern) ireversibilitatea evenimentelor, adica sa inregistreze "istoria". Astfel ca si pentru aceste popoare primitive existenta omului in Cosmos este considerata ca o cadere .
......in cele mai simple societati umane chiar, memoria "istorica", adica amintirea evenimentelor care nu deriva dintr-un arhetip, aceea a evenimentelor "personale" ("pacate" in majoritatea cazurilor) este insuportabila. Stim ca la originea marturisirii pacatelor se afla o conceptie magica a eliminarii greselii printr-un mijloc fizicv (sange, cuvant, etc). Dar nu procedeul marturisirii in el insuri- de structura magica - ne intereseaza, ci nevoia omului primitiv de a se elibera de amintirea "pacatului", adica o secventa de evenimente "personale" al caror ansamblu constituie "istoria"
....Omul a simtit nevoia de a reproduce cosmogonia in constructii de orice natra aer fi ele
....aceasta reproducere il facea contemporan cu momentul mitic al inceputului Lumii
...simtea nevoia de a se reintoarce cat mai des posibil la acel moment mitic pentr a se regenera
...in ce masura cei care, in lumea moderna, continua sa repete ritualurile de constructie mai participa la semnificatia si misterul lor. fara indoiala, experientele lor sunt mai degraba profane: era noua" se traduce printr-o "etapa noua" a vietii celor care vor locui in casa. Dar structura mitului si a ritului nu ramane mai putin neschimbata, chiar daca experientele provocate prin reactualizarea lor nu au decat un caracter profan: o constructie este o noua organizare a lumii si a vietii. I-ar fi de ajuns unui modern o sensibilitate mai putin inchisa la miracolul vietii ca sa regaseasca experienta renovarii cand construieste o locuinta sau cand se instaleaza in ea (tot asa cum Anul Nou mai conserva in lumea moderna prestigiul unui trecut incheiat si al inceperii unei "vieti noi ").
"Ceea ce este mai important pentru noi în aceste sisteme arhaice este abolirea timpului concret și, prin urmare, intenția lor antiistorică."
"... este mai probabil ca dorința omului din societățile tradiționale de a refuza istoria și de a se limita la o repetare la nesfârșit a arhetipurilor să ateste setea sa de real și teroarea sa de a se „pierde” lăsându-se copleșit de lipsa de sens a existenței profane."
Putin intereseaza daca formulele si imaginile prin care "primitivul exprima "realitatea" ni se par infantile sau chiar ridicole. Senzul profund al comportamentului primitiv este revelator: acest comportament este regizat de credinta intr-o relaitate absoluta care se opune lumii profane a "irealitatilor"; in ultima instanta, aceasta din urma nu constituie propriu-zis o "lume"; ea este "irealul" prin excelenta, increatul, inexistentul, neantul
Avem deci dreptu, in consecinta, sa vorbim de o ontologie arhaica si numai tinaind cont de aceasta ontologie vom ajunge sa intelegem - si deci sa nu dispretuim - comportamentul, chiar cel mai extravagant al "lumii primitive"; intr-adevar, acest comportament corespunde unui efort desperat de a nu pierde contactul cu fiinta
Mircea Eliade - Mitul eternei reintoarceri - cap. Regenerarea timpului pag.52
*aspecte "entropice"
**cf si numelui unei meditatii de care unii poate isi amintesc: "A te aseza la inceputul lumii"
Comentarios