Despre nașterea ei, Annick de Souzenelle a spus: „Precum Avraam, care a plecat din Ur, lumina, am aterizat drogată de zei pe tărâmul exilului.”[1]
Fastă va fi fost ziua aceea, 4 noiembrie 1922, când, la Rennes, în Bretania, a venit printre noi Annick Germaine Juliette Meaulle.
Încă din copilărie, Annick citește entuziasmată romane cavalerești medievale, legende și basme.
Devenind elevă a Institutului Notre Dame des Champs de la Paris, simte, cu intuiția sigură a copilei, că religia predată acolo nu o mulțumește pe deplin, că lipsește ceva, că în mitul creștin și în miturile biblice se ascunde o semnificație mai profundă.
După examenul de Bacalaureat, studiază matematica, studii în urma cărora dobândește gustul rigorii intelectuale.
În 1945, la sfârșitul războiului, Annick se decide să devină infirmieră anestezistă, dedicându-se acestei profesiuni vreme de 15 ani, dintre care 5 petrecuți în Maroc. Confruntată cu suferința, ea spune că a avut multe de învățat în apropierea bolnavilor.
În 1958, „hazardul” mijlocește o întâlnire decisivă, cea dintre Annick și Părintele Eugraf Kovalevsky, întemeietorul Bisericii Ortodoxe din Franța, care îi devine maestru spiritual. De atunci încolo, ea se recunoaște în creștinsimul viu al tradiției ortodoxe. Din nou, „lumea divină” o ia de mână. Împreună cu Părintele Eugraf Kowalevsky (devenit episcop în 1964), Annick face studii de teologie, descoperind întreaga măreție a Tradiției noastre, într-un spirit care nu-i exclude pe ceilalți.
Simultan, Annick urmează timp de 2 ani cursuri de ebraică sub îndrumarea lui Emmanuel Levyne, care o inițiază și în tainele kabbalei. Împreună, învățătura teologiei creștin ortodoxe și limba ebraică îi vor transforma viața și perspectiva asupra lumii.
În 2008, ea întemeiază Institutul de antropologie spirituală care, din anul 2016, funcționează sub egida asociației Arigah – termen care în ebraică înseamnă „țesătură” – asociație al cărei scop este tocmai de a crea o legătură între diferitele grupuri de studiu care, de ani buni, au apărut spontan în Franța și în lume.[2]
Cât de puțin spun toate aceste date biografice despre Annick, cea pe care unii dintre noi au avut privilegiul de a o cunoaște personal și de a-i admira pe lângă erudiție, discreția, o discreție tot mai rară azi printre îndrumătorii spirituali de toate orientările.
Și, desigur, Annick i-a rugat pe cei apropiați să facă din funeraliile ei un prilej de bucurie. Căci bucurie a dăruit tuturor, aici, în vremuri aspre de surghiun...
Merçi, Annick..
[2] Pentru a afla mai multe amănunte accesați https://www.arigah.com/qui-sommes-nous/
Kommentare