„Aș fi dezolată dacă familia mea ar anunța în ziare că <<deplânge moartea lui Annick>>. Cred că nu este cazul să se deplângă ceva. Este vorba de a pătrunde în gloria nașterii [în altă modalitate, stare] a unei ființe.”
(Annick de Souzenelle, invitată în emisiunea săptămânală „Totul despre Yoga” - realizată de profesorul Mario Vasilescu la Radio România Tineret - 2 octombrie 2001)
[la accesarea de pe tel mobil este recomandat sa folositi comanda "Listen in browser"]
timeline:
00:00 – 05: 23 – Programul conferințelor ținute de Annick în zilele imediat următoare; lansarea primului număr al Revistei Române de Yoga, anunțată pentru a doua zi, 3 octombrie 2001
5:23 – 15: 19 - Ce facem în viața de fiecare zi pentru a ne regăsi pe noi înșine? Întoarcerea către propria interioritate către nucleul divin din noi; a nu mai fi sclavul evenimentelor exterioare; potențarea reciprocă a meditației și rugăciunii; puterea acceptării - să lucrăm cu evenimentul aducător de nefericire, nu împotriva lui; în loc să fim „mâncați” de eveniment, „mâncăm” (integrăm) noi evenimentul;
15:19- 23:20 - 11 septembrie 2001 – orice eveniment exterior reflectă o stare de lucruri din interiorul nostru; omul se distruge pentru că se îndepărtează de sine însuși; fără a fi conștient de asta, adversarul apare în fața noastră pentru a ne revela cine suntem; adversarul nu este un dușman, el este „umbra,” „cel care se află în cealaltă parte din noi înșine,” revelând aspectul ascuns al ființei noastre.
23:20 - 29:15 - Funeraliile ca sărbătoare, fără a le nega dimensiunea tragică; moartea ca aspect al vieții; moartea ca etapă necesară a metamorfozei prin care se cuvine să trecem; moartea nu este un dușman, ci un “adversar” [în sens etimologic].
29: 15 – 33:00 - [Annick răspunde întrebărilor venite de la ascultători]. Nu folosim puterea erosului divin din noi pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, pentru a crește întru asemănare, ci în scopuri contrare, pentru a construi fantomatice turnuri Babel.
33:00 – 39:30 - Potopul nu este (doar) un eveniment trecut; prin Potop, Dumnezeu pune o limită nebuniei omenești; Arca lui Noe ca imagine a ființei interioare; potopul interior al omului, responsabil pentru catastrofa exterioară.
39:30 – 41:15 - Cunoașterea de sine nu este posibilă printr-un efort pur omenesc; înăuntrul nostru se află un infinit, un abis, care, în cea mai mare parte, scapă eforturilor proprii; a crede că te poți cunoaște doar prin eforturile proprii este o iluzie periculoasă – nevoia de smerenie.
41:15 – 46:20 - Putem face apel la orice tehnică dacă ne repune în legătură cu noi înșine, cu condiția ca această tehnică să fie autentică - recunoscută de marile tradiții ale lumii; scopul final este împlinirea totală a ființei, uniunea cu Dumnezeu, accesul la Asemănare;
46:20 – 53:37 – Relativitatea noțiunilor de „bine” și de „rău”. "Binele" cuiva care se află la un nivel superior de conștiință nu este același cu „binele” celui care nu a ajuns acolo; o poveste cu tâlc.
Comments