Să îndrăznim a sărbători Nașterea Domnului așa cum se cuvine: Aici, Acum, Așa. Prin toate greutățile și în ciuda presiunilor, să ne întoarcem, preț de o clipă și să-i gustăm eternitatea - Aici, Acum, Așa.
„O persoană separată este veșnic nemulțumită. Fiind fără conținut propriu, ea trăiește mereu din speranța unui viitor mai bun. Căci așa a fost educată din copilărie, când furia resimțită față de îndemnurile contradictorii i-a fost îmblânzită cu jucării. Dacă vreți să descoperiți o religie cu adevărat populară în cultura noastră, uitați-vă la riturile legate de Moș Crăciun. Chiar înainte de începerea Postului, care avea rostul unei perioade de trei-patru săptămâni de asceză pentru a ne pregăti de sărbătoare, străzile sunt decorate ca de Crăciun, beteala sclipește în magazine, care își prezintă deja oferta festivă, din difuzoare se aude murmurul colindelor, așa că suntem plictisiți de Venite Adoremus cu mult înaintea Crăciunului. În majoritatea caselor, brazii sunt deja împodobiţi, iar, pe măsură ce se apropie ziua cea mare, sunt înconjuraţi de pachete lucioase cu panglici sclipitoare, de parcă darurile pe care le conţin sunt destinate unor prinţi. Până atunci, s-au organizat petreceri de Crăciun în şcoli şi birouri înainte ca ele să fie închise şi oamenii să plece în vacanţă, astfel că, în Ajunul Crăciunului, chefurile sunt pe sfârşite. Cu toate astea, pachetele sunt tot sub brad, iar ghetele sunt lângă șemineu.
Când, în sfârşit, vine Ziua Cea Mare, copiii sunt cuprinşi de frenezie. După ce au stat treji apeoape toată noaptea, ei sunt nerăbdători să ia cât mai repede micul dejun, apoi sfâşie acele pachete aurii şi argintii, de parcă s-ar aştepta să găsească acolo Elixirul Vieţii sau Piatra Filosofală. La prânz, sufrageria arată ca şi cum un camion cu deşeuri din hârtie ar fi intrat într-un magazin de jucării, devastându-l – bucăţi de carton contorsionat, hârtie de împachetat şi panglici, cravate, păpuşi cu fundul în sus, şine pentru trenuleţe electrice, costume de astronaut, bombe atomice din plastic şi batoane de ciocolată împrăştiate peste tot: ornamente pentru brad sfărâmate, maşini sport în miniatură, pistoale cu apă, sticle de whiskey şi baloane. O oră mai tărziu, copiii plâng în hohote sau urlă, trebuind să fie goniţi din casă pentru a putea aduna mizeria şi a face loc cinei de Crăciun. De aceea, perioada Crăciunului este petrecută având stomacul întors pe dos, răceli şi gripă, iar de Revellion, adulţii se îmbată criţă pentru a da totul uitării.
Oricât de amuzantă a fost descrierea , problema este că această aşteptare imensă a eşuat lamentabil. [……..]. Dar cum bănuim că undeva tot trebuie să existe ceva, flacăra speranţei se aprinde din nou pentru a ne susţine moralul pe calea către binele care ne aşteaptă la sfârşit. Oare, ce anume ar putea fi? Copiii o ştiu foarte bine înainte de a intra în cursa nebună a societăţii de consum. Unul dintre cele mai frumoase cadouri de Crăciun pe care le-am primit vreodată a fost un inel ieftin cu o imitaţie de diamant din sticlă. A fost o întâmplare – inelul ieşise dintr-o petardă în timpul unei petreceri. Dar m-am aşezat în faţa şemineului cu acest obiect fermecat şi l-am răsucit pentru a prinde toate nuanţele luminii care pâlpâia înăuntrul său. Ştiam că am găsit Inelul lui Solomon, cu ajutorul căruia puteau fi chemate duhuri de tot felul – nu că aş fi dorit să facă ceva pentru mine, era suficient că mă aflam în acea atmosferă, că puteam să privesc acele făpturi magice care prindeau viaţă în flăcările şemineului şi să simt că eram în legătură cu o lume paradisiacă unde timpul nu exista.”
Alan Watts - Cartea despre Acel Tabu care te Împiedică să afli Cine Ești
Comentarios