Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Practica Zen şi autocontrolul

Practica Zen şi autocontrolul
Professor Shoji Nakamura - Department of Psychology, Komazawa University, Tokyo, Japan.

[1] Caracteristicile SATORI (iluminare) în Zen

Zen-ul este alcătuit din două mari structuri: SANSHI-MONBO (învăţarea Legii {Dharma} sub directa îndrumare a unui maestru Zen) şi KUFU-ZAZEN (meditaţia Zen personală). Prin acestea, practicantul folosindu-se de efortul propriu îşi stabileşte o situaţie personală ideală, şi apoi se străduieşte prin încercare şi eroare să o atingă pas cu pas. KUFU-ZAZEN este considerată un fel de tehnică de autocontrol. Deşi atat de diferite, SANSHI-MONBO şi KUFU-ZAZEN, sunt necesare amandouă pentru ca Zen-ul să fie complet. La origine Zen-ul era practicat cu scopul de a atinge o iluminare spirituală denumită SATORI. Astfel, deoarece scopul original al Zen-ului a fost numai unul religios, practicile Zen nu au întotdeauna legătură directă cu vindecarea psihologică sau cu psihoterapia aşa cum tind să aibă tehnicile europene de autocontrol. Totuşi, prin practica Zen sunt produse fenomene psihologice. Procesul practicii Zen conduce la o “stare alterată de conştiinţă” (ASC) sau la “descoperirea propriului sine real” (reorganizarea sinelui), în care “descoperirea propriului sine real” ia locul “graniţelor de siguranţă ale sinelui”. Spus mai simplu, practicanţii de Zen observă că personalitatea lor se modifică în direcţii pozitive şi procesul acestor modificări aduc Zen-ul mai aproape de vindecarea psihologică şi psihoterapie decat scopul său iniţial care era exclusiv religios.

În Zen, sunt folosiţi pentru a desemna iluminarea termeni ca: “REIDANJIKI” (a simţi răceala sau căldura prin propria experienţă) sau “FURYU-MONJI” (să te eliberezi de ataşamentul faţă de cuvintele sutrei). Ce anume semnifică în mod fundamental aceşti termeni este că SATORI – iluminarea - nu este ceva care poate fi prins, disecat şi înţeles prin mijloace intelectuale sau analitice precum în psihoterapia europeană, ci mai degrabă este o “conştiinţă intuitivă” care poate fi doar experimentată şi înţeleasă prin propriile acţiuni directe. Putem spune că multe tehnici de autocontrol au ca ţel să găsească o astfel de “conştiinţă intuitivă”.

Scopul acestui articol este să clarifice aspectele psihoterapeutice pe care le are practica Zen. În Japonia există deja Terapia Morita despre care se spune că este puternic influenţată de practica Zen. În acest articol se evită insuficienţele pe care le are Terapia Morita.

[2] Scopul şi motivaţia practicii Zen

Scopul practicii Zen nu este doar de a obţine sănătatea trupului şi a minţii, ci şi de a aspira către nivelul spiritual cel mai înalt al vieţii ca fiinţe umane. În scrierile Zen clasice sunt povestite adesea vieţile călugărilor Zen care nu sunt ataşaţi de nimic, acceptă totul aşa cum este şi trăiesc fiecare clipă liberi şi în împlinire. Acest mod de viaţă rezumă existenţa ideală a Omului conform preceptelor Zen.

Practicile Zen constau în conlucrarea în acelaşi scop a două funcţii:
- funcţia fizică: mişcările, respiraţia şi postura
- funcţia psihologică: concentrarea şi meditaţia.
Spus mai simplu, Zen-ul este o practică în care corpul şi mintea sunt unite indivizibil într-un tot.
După cum s-a mai precizat, iluminarea obţinută prin Zen nu este o înţelegere obţinută prin analiză intelectuală, ci mai degrabă este o “conştiinţă intuitivă” obţinută prin experienţa personală nemijlocită. Acest tip de “conştiinţă intuitivă” nu este ceva specific numai Zen-ului. Poate fi găsită şi în multe din doctrinele asiatice şi poate fi considerată o caracteristică a modului auster de gandire care este reprezentat în filozofia şi arta orientală. “Scopul final” al practicii Zen este să obţină aceeaşi stare iluminată a minţii - SATORI - precum Buddha, şi să fii capabil să dai un răspuns clar întrebării: “Ce este sinele?”. Filozofia Buddhistă susţine că suferinţa umană provine din înlănţuirea omului cu cele 12 verigi ale cauzalităţii. SATORI este obţinut prin ruperea acestui lanţ care ne înrobeşte în lumea cauzalităţii, împiedecand astfel o nouă reîncarnare. Pentru a îndeplini acest fapt valoros sunt urmate Practicile Buddhiste de bază: “sila, samahdi şi prajna” (preceptele, meditaţia şi înţelepciunea). Aceste practici sunt destinate pentru a nu ne lăsa mintea să se împrăştie în dubii şi perplexitate, pentru ca mintea să obţină înţelepciunea şi în final să atingă SATORI.

Alte denumiri folosite pentru iluminare sunt: HOGYO-MUJYO (toate lucrurile condiţionate sunt trecătoare), SHOHO-MUGA (lucrurile legate de fenomene există numai în mod condiţionat; astfel ele nu au substanţă), NEHAN-JAKUJO (starea obţinută prin stingerea tuturor iluziilor şi distrugand toată karma – eliminand cauzele reîncarnării). Deşi prin cuvinte diferite, toate aceste concepte ne învaţă o lecţie fundamentală: aceea că trebuie să renunţăm la orice ataşament sau strădanie către lucrurile trecătoare, şi în loc de aceasta să trăim fiecare clipă într-un mod liber, natural şi complet. Formarea acestui tip de personalitate este scopul practicii Zen, şi atingerea sa poate fi obţinută prin toate activităţile cotidiene - incluzand Zazen-ul - dintr-o manăstire Zen.

[3] Zen-ul activ (Activităţile cotidiene)

Se spune că Buddhismul Zen este religia vieţii cotidiene. Activităţile cotidiene sunt reglementate prin regulile pentru viaţa monastică Zen. Un practicant Zen are credinţa că îndeplinirea activităţii cotidiene a vieţii monastice constituie Calea lui Buddha, aşa că se devotează în întregime activităţii sale. Prin acest tip de concentrare, un sine acţionand ca un subiect se uneşte cu o acţiune ca obiect şi astfel conştiinţa de sine dispare şi rămane numai acţiunea. Prin concentrarea asupra acţiunii sale, modul său de a experimenta {realitatea} se poate schimba puţin cate puţin. Acumularea acestor modificări îi va putea aduce o adevărată conştiinţă religioasă.

Mersul, şederea cu picioarele încrucişate, gătitul, micul dejun, incantarea sutrelor, închinarea la Buddha, baia, mersul la toaletă, s.a.m.d. , toate acestea se fac urmand reguli foarte detaliate. De asemenea, deşi nu este reglementată în detaliu, munca manuală obositoare din templu, cum este măturatul, spălatul podelelor, sau adunatul lemnelor de foc, este la randul ei o practică importantă. Toate aceste activităţi sunt incluse în Zen-ul activ. Sunt prezentate în continuare cateva practici de Zen Activ, explicate pe scurt, practici care sunt concepute pentru a genera modificări psihologice:

1. Repetarea acţiunilor. În multe acţiuni pot fi recunoscute două tipuri principale
> acţiuni simple şi monotone cum ar fi statul în picioare, şederea, mersul sau statul culcat;
> acţiuni ritmice cum ar fi incantarea sutrelor sau închinarea de trei sau nouă ori.
Prin devotarea în aceste acţiuni simple, monotone şi ritmice, se pot provoca Stări Alterate de Conştiinţă (ASC) în care practicantul să devină conştient de un nou mod de experimentare.

2. Meditaţia în mers. Acesta este antrenamentul de bază pentru a învăţa cum să respiri abdominal în executarea oricărei acţiuni. În acest exerciţiu, acţiunea de a merge este executată cu o respiraţie abdominală ritmată de fiecare pas. Respiraţia abdominală corectă generează o echilibrare a sistemului nervos vegetativ.

3. Baia, mersul la toaletă şi munca manuală din templu. Toate activităţile noastre cotidiene sunt executate în mod automat şi inconştient. Dar într-o mănăstire Zen, unui practicant nu îi sunt permise nici acţiuni automate, nici acţiuni inconştiente. El trebuie să îşi concentreze atenţia asupra acestor acţiuni momentane şi fără importanţă, să le îndeplinească eficient una cate una. Astfel îşi poate schimba modul de a experimenta, de a privi aceste activităţi şi poate deveni conştient de o nouă semnificaţie pentru acestea.

4. Micul dejun. Regulile pentru micul dejun sunt cumva complicate. Modul de folosire a bolurilor, a beţişoarelor, a farfurioarelor, sau mancatul terciului de orez, toate acestea sunt reglementate în detaliu.

Se are în vedere procesul de modificare generat prin concentrarea atenţiei asupra propriilor acţiuni şi asupra semnificaţiei lor psihologice. Dobandirea stăpanirii acestor reguli este foarte asemănătoare cu dobandirea oricărei tehnici în general şi urmează o procedură secvenţială:

1. Primul nivel este să descompui regulile în componente mai mici şi să le înveţi pe rand. Aceasta se face cu scopul de a învăţa coordonarea de relaţionare între cunoaştere (acumulată prin învăţare) şi comportament (căpătat prin obişnuinţă).
2. Nivelul al doilea este să reunim componentele pe care le-am separat. Pe măsură ce acest proces avansează, practicantul poate să atingă punctul în care toate acţiunile pot fi executate în mod automat, fără să le mai acorde o atenţie conştientă.
3. Nivelul al treilea. Ajuns aici, intenţia practicantului de a îndeplini regulile şi îndeplinirea în fapt a acestora sunt reunite într-o singură faptă. Acest nivel este numit SHUKYAKU-GOITSU (unificarea subiectului cu obiectul), MUGA (absenţa sinelui, renunţarea la sine) sau ZAMMAI (acest cuvant indică o stare în care mintea este eliberată de perturbări, şi e absorbită într-o concentrare intensă fără scop). În mod concis, la nivelul al treilea intenţia proprie dispare şi există numai îndeplinirea regulilor.

După cum se poate vedea din aceste exemple, caracteristica principală a Zen-ului Activ este să-i genereze practicantului o nouă conştientizare asupra activităţilor cotidiene, prin concentrarea atenţiei sale asupra fiecărei acţiuni în parte şi unificandu-i subiectivitatea şi obiectivitatea printr-o intensă absorbire în acţiune.

[4] Zen-ul static (ZAZEN)

Zen-ul Static (ZAZEN) nu diferă în mod esenţial faţă de Zen-ul Activ, în sensul că scopul său este de a urma Calea lui Buddha. În viaţa cotidiană, Zen-ul Static este integrat în Zen-ul Activ. Ele se completează şi împreună aprofundează stadiul iluminării. Starea mentală obţinută prin Zazen îşi menţine efectul în activităţile cotidiene.

Zazen-ul constă într-o interacţiune între următoarele elemente: CHOSIN (reglarea corpului), CHOSOKU (reglarea respiraţiei) şi CHOSHIN (reglarea minţii). Vom da o scurtă explicaţie pentru fiecare:

1. CHOSIN: constă în aranjarea propriei posturi. Practicantul se aşează în lotus sau semilotus pe zafu, cu spatele drept şi bărbia retrasă, relaxandu-şi întregul corp, menţinand ochii deschişi, ţinand mainile sprijinite în poale şi palmele poziţionate în simbolul Mudrei Cosmice. Între genunchii sprijiniţi pe pămant şi coccis-ul aşezat pe zafu se formează un triunghi în mijlocul căruia se proiectează centrul de greutate.

2. CHOSOKU: constă în punerea în ordine şi controlarea respiraţiei. La începutul acestui exerciţiu practicantul numără expiraţiile începand cu 1-2-3…10. După ce s-a familiarizat cu aceasta, practicantul trece la expiraţii lungi şi inspiraţii scurte. Atunci cand face aceasta aşezat în poziţia lotus, tipul de respiraţie devine abdominal cu muşchiul diafragma lucrand intens şi crescand simultan presiunea abdominală.

3. CHOSHIN: constă în punerea în ordine şi controlarea propriei minţi printr-un proces care are mai multe nivele:
> la primul nivel acest exerciţiu începe cu concentrarea focalizată asupra respiraţiei. Această focalizare asupra unui singur punct este o tentativă activă pentru a încerca să nu mai permitem altor ganduri să ne intre în minte. Totuşi, în mod paradoxal, făcand această concentrare focalizată se activează curentul fenomenelor mentale nereale. Fenomenele nereale în acest caz sunt imaginile, gandurile şi fanteziile care se ivesc în minte. Cand se petrece aceasta, practicantul trebuie să-şi reamintească că aceste fenomene mentale sunt nereale şi sunt produsul unei minţi nedisciplinate. El trebuie să le lase să curgă prin minte în timp ce se concentrează asupra respiraţiei.
> nivelul următor de Chosin diferă în mod considerabil faţă de cel anterior. În timp ce la primul nivel se încurajează concentrarea asupra unui singur obiect şi excluderea tuturor celorlalte, la al doilea nivel practicantul este încurajat să se concentreze în mod egal asupra a orice îi apare în minte, inclusiv senzaţiilor fizice, imaginilor, ideilor, gandurilor şi fanteziilor. Adică, trebuie să acorzi atenţie clipei prezente, totalităţii a ceea ce se petrece chiar acum. Această stare de atenţie o putem numi meditaţie sau mindfulness {conştienţă}. Pe măsură ce această stare se stabilizează, apar pentru o clipă diferite fenomene mentale nereale şi apoi imediat dispar.
> în stadiul final al Choshin, conştiinţa de sine a practicantului ca cel care vede, dispare şi este înlocuită cu senzaţia că cel care priveşte este unit cu cel care este privit. Cu alte cuvinte MU (non-ataşamentul dincolo de fiinţă şi nefiinţă) şi KU (non-substanţa). Această stare a minţii este numită HISHIRYOU (să gandeşti dincolo de gandire şi non-gandire) sau SHINJINNDATSURAKU (stare care face să dispară corpul şi mintea).

[5] Zen-ul şi sănătatea

În Zen, Satori este un tip de schimbare de personalitate. Aceasta schimbare este provocată prin acţiunea reciprocă dintre Zen-ul Activ (activităţile cotidiene) şi Zen-ul Static (Zazen-ul, adică: punerea în ordine a corpului, respiraţiei şi minţii). Cu alte cuvinte, schimbarea de personalitate este provocată de orice acţiune cotidiană, inclusiv Zazen-ul. Cum a fost deja menţionat, stările mentale din SATORI sunt numite cu expresiile “SHUKYAKU-GOITSU”, “MUGA” sau “ZAMMAI”. Dar schimbările de personalitate nu vor surveni numai cu acest tip de experienţe. Astfel de experienţe de SATORI vă vor afecta cunoaşterea şi modelele cognitive, şi vă vor conduce către a privi lucrurile din ipostaze noi. Aici, schimbările de personalitate se referă la schimbările propriei cunoaşteri. Şi atunci, ce fel de schimbări în cunoaştere sunt produse de aceste experienţe în SATORI? În rezumat am putea spune că aceste schimbări:

1. Permit persoanei să se confrunte cu realitatea, să observe realitatea şi să accepte realitatea aşa cum este.
2. Produc oprirea funcţionării cu p.d.v. egocentrice şi începerea vederii lucrurilor dintr-un p.d.v. altruist, sau dintr-un p.d.v. mai cuprinzător.

Apoi, ce fel de schimbări produce practica Zen asupra personalităţii şi acţiunilor unei persoane?

1. Schimbări care se observă în viaţa reală
- Apar resurse interioare pentru a trăi orice clipă cu întreaga energie a persoanei.
- Persoana devine capabilă să accepte realitatea aşa cum este. Scade tendinţa de a fugi de situaţiile dificile sau de a face orice pentru a le evita.
- Apar sentimente de împlinire şi vigoare.

2. Anxietatea şi teama se diminuează. În Zazen emoţiile sunt eliberate şi apare desensibilizarea într-o stare de echilibru dinamic.

3. Devine o obişnuinţă executarea muncilor cotidiene pe baza respiraţiei abdominale.
- Executarea funcţiilor fizice este declanşată prin respiraţia abdominală.
- Este redobandit echilibrul în sistemul nervos vegetativ.
- Sunt întărite şi reînvigorate funcţiile organelor interne.
- Este mărită rezistenţa la stres.

4. Persoana este eliberată de ataşamentul la sine.
Energia persoanei poate fi folosită în întregime în acţiuni reale în starea de MUGA (non-sine, fără ego). De exemplu, aceasta se poate observa în tehnicile sportive, în exprimarea artistică, în perfecţionarea comportamentului, în executarea NO (drama clasică japoneză care se dansează) sau în SADO (ceremonia ceaiului).

5. Încetează p.d.v. egocentrice.
- Devine posibil să vezi lucrurile dintr-un p.d.v. mai cuprinzător sau din p.d.v. al altei persoane.
- Ideile creative nu vor mai fi restricţionate de un cadru rigid de gandire.

REZUMAT

În acest articol am dorit să avem în vedere relaţia dintre practica Zen şi autocontrol. Practica Zen constă din interacţiunea între Zen-ul Activ (concentrarea propriei atenţii asupra acţiunilor cotidiene) şi Zen-ul Static (Zazen-ul, adică: punerea în ordine a corpului, respiraţiei şi minţii). SATORI este o conştiinţă intuitivă care este produsă prin schimbări ale modului de a experimenta {realitatea} şi prin acumularea acestor schimbări. O stare de SATORI este o stare psihofiziologică foarte deosebită. Mai degrabă decat numai o stare cu corpul şi mintea relaxate, SATORI este o stare bine echilibrată a corpului şi a minţii însoţită de o anumită tensiune în contextul stărilor de relaxare şi împlinire. SATORI ne va influenţa structura cognitivă şi astfel va putea deveni posibil să vedem într-o nouă perspectivă atat propria persoană cat şi lumea în care trăim.

Aceste schimbări ale modului de a privi lucrurile pot fi rezumate astfel:
1. Îi va fi posibil persoanei să observe şi să se confrunte cu realitatea, dar mai ales să accepte realitatea aşa cum este.
2. În locul obişnuitul p.d.v. egocentric, va apare un p.d.v. mai altruist sau un p.d.v. mai general.


Alte articole din categorie:

Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau în agora) (sau în forum)
Un petic de hartie
Ultima poveste
Povestire zen
Povestea celor doi gospodari
Frica
Basculanta cu balegar
Construind inimi – nu săli de meditaţie
Fulgi de nea
MODUL CORECT DE A PRIVI (RIGHT VIEW)
Ghidul idiotului pentru liniştea minţii
Ataşarea
Cum să te porţi cu demonul
Gunoiul inflorit







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org