Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Moarte la comanda

Puterea mintii asupra trupului, impinsa la extrem

Stiinta moderna cauta de multa vreme o cale de a controla organismul omenesc, de incetinire sau chiar suspendare temporara ...
Puterea mintii asupra trupului, impinsa la extrem

Stiinta moderna cauta de multa vreme o cale de a controla organismul omenesc, de incetinire sau chiar suspendare temporara a functiilor fiziologice, realizare ce ar fi extrem de utila in domeniul calatoriilor spatiale. Cercetatorii isi pun cele mai mari sperante in criogenizare sau in descoperirea unor mecanisme genetice care sa permita reglarea functiilor vitale, insa unii sint de parere ca raspunsul este mult mai simplu si ar trebui cautat in creierul omenesc, solutia fiind controlul mintii asupra trupului.

Istoria si tratatele medicale consemneaza cazuri stranii ale unor oameni care, aparent, erau in stare sa-si controleze trupul pina la limite extreme, cum ar fi incetinirea sau oprirea ritmului cardiac si a respiratiei - un fel de moarte temporara din care puteau reveni fara nici un fel de probleme. Unele dintre acestea au legatura cu yoga sau alte tehnici orientale, dar nu toate, dupa cum demonstreaza cazul colonelului englez Townshend, un om care putea muri si invia dupa bunul plac. Daca este sa dam crezare relatarilor privind misterioasele capacitati ale colonelului, el putea sa comande inimii sa se opreasca, nu mai respira, iar trupul sau devenea la fel de rigid ca al unui mort. Figura sa pierdea orice urma de expresie, iar ochii sai ramineau incremeniti cu o privire sticloasa. Townshend putea ramine in aceasta stare ore in sir, dupa care revenea la viata rapid si fara ajutor. Potrivit medicului sau, un anume doctor Cheyne, militarul de cariera era convins ca poate muri oricind are chef, fara a explica insa cum reuseste acest lucru. Pentru a spulbera indoielile in ceea ce priveste adevarul spuselor sale, Townshend si-a supus trupul unei calatorii fortate spre lumea cealalta in prezenta a trei medici, intr-un experiment desfasurat la locuinta sa din orasul Bath. Unul ii urmarea bataile inimii, celalalt monitoriza pulsul la incheietura miinii, in timp ce al treilea tinea o oglinda in dreptul gurii sale pentru a vedea daca mai respira. In scurt timp, toate functiile vitale au incetat, cel putin aparent, fapt ce i-a lasat pe medici muti de uimire. Dupa citava vreme, ei au ajuns la concluzia ca Townshend trebuie sa fi murit de-a binelea si au dat sa paraseasca incaperea. Doar in ultima clipa ei au observat ca mortul da semne ca e pe cale sa invie.



40 de zile in mormint



Un caz si mai uimitor si bine documentat este cel al unui yoghin indian, care, in 1838, s-a lasat ingropat de viu, petrecind sase saptamini sub pamint inainte de a fi exhumat si readus in simtiri. Barbatul, pe nume Haridas, era un supus al maharajahului Runjeet Sing, iar experimentul a fost urmarit de mai multi straini, printre care consulul britanic la Lahore (astazi in Pakistan), comandantul regimentului britanic din oras si un medic european.

Spre deosebire de colonelul Townshend, yoghinul avea de indeplinit un ritual intreg inainte de a purcede la asa o experienta. In zilele dinaintea “inhumarii” el nu s-a hranit decit cu lapte. In ziua cu pricina nu a mincat nimic, dar s-a supus unui ritual de purificare (dhauti) ce consta din inghitirea unei lungi bucati de stofa, ce avea rolul de a absorbi toate secretiile din stomac inainte de a fi trasa afara. Odata indeplinit ritualul, s-a stins din viata, creierul oprind functionarea inimii si plaminilor. Toate orificiile corpului au fost sigilate cu ceara, in afara de gura; tractul respirator a fost blocat prin impingerea limbii pe git. Corpul sau gol a fost infasurat intr-o pinza, pe care maharajul si-a pus sigiliul, si apoi zavorit intr-un cufar. Cutia de lemn a fost ingropata in pamintul dintr-un pavilion, de asemenea ferecat cu lacate si pazit zi si noapte de soldatii stapinului locurilor. Ca masura de precautie, maharajahul a decis sa verifice inopinat starea lui Haridas, poruncind sa fie dezgropat in doua rinduri. In ambele dati, yoghinul a fost gasit intocmai cum fusese ingropat.



“Acum ma crezi?”



La capatul celor 40 de zile, Haridas a fost scos din mormint. Medicul a constatat ca nu se simte nici urma de puls, iar corpul era rece, cu exceptia crestetului, unde se simtea o anumita caldura, scria in memoriile sale Claude Wade, reprezentantul britanic la curtea maharajahului. Trupul a fost spalat cu apa calda, ceara indepartata, iar fruntea unsa cu un unguent incalzit. Cel mai greu a fost sa i se aduca limba la pozitia normala, aceasta fiind foarte rigida. Toata aceasta procedura a durat circa doua ore, la capatul carora Haridas a inceput sa-i recunoasca pe cei din jur si sa converseze cu ei, cu o voce slaba, ca a unui bolnav. “Acum ma crezi?”, a intrebat el dind cu ochii de Ranjeet Sing. Spre marea mirare a oficialitatilor prezente, omul nu era deloc bucuros ca a fost readus la viata. Dimpotriva, el le-a spus ca se simtea foarte bine in transa, mintea sa fiind bintuita de vise extraordinar de frumoase. Senzationala performanta a yoghinului din Lahore a fost relatata pe larg de ziarele colonistilor britanici din India, care au publicat si marturiile oficialilor europeni. Declaratiile acestora din urma aveau rolul de a da credibilitate povestii in rindurile britanicilor, insa pentru Haridas ceea ce conta mai mult era parerea maharajahului, care nu ar fi ezitat nici o clipa sa-i curme de-adevaratelea viata in caz ca ajungea sa suspecteze ca supusul sau a indraznit sa-i joace o farsa.

Practica ingropatului de viu era in secolele trecute destul de raspindita printre oamenii sfinti indieni, insa in ultimele decenii autoritatile au pornit o campanie de interzicere a acestor experiente, motivul fiind numarul mare de decese cauzate de lipsa de pregatire adecvata a celor care incearca sa-si dovedeasca puterile in acest mod. Astazi, astfel de tentative se mai produc doar sporadic, insa perioada petrecuta sub pamint e scurta, de ordinul zilelor, iar cel care se ingroapa are totusi la dispozitie o cale de aerisire pentru a nu se sufoca.



Stapinii inimii



Tehnicile de controlare a trupului cu puterea mintii sint cunoscute de mult si in Egipt. In 1925, un barbat cunoscut sub numele de Tahra Bey isi uimea concetatenii cu capacitatea sa de a-si modifica pulsul, accelerindu-l pina la 140 de batai pe minut sau coborindu-l la 40, in citeva rinduri reusind chiar sa-l opreasca. Un alt egiptean, Hamid Bey, s-a supus unui experiment similar in prezenta a trei medici. Acestia au consemnat ca la incheietura minii stingi pulsul era de 102 batai pe minut, in timp ce la cea dreapta era de 84, iar la inima de 96, performanta imposibil de explicat din punct de vedere medical.



sursa: Evenimentul Zilei

Alte articole din categorie:

Matthieu Ricard: Habits of happiness
Cultura Ritmului Incetinit
Terapia iertarii - I
Terapia iertarii - II
De cind a incetat munca sa fie munca?
Manifestatie impotriva timpului care trece
Cele 16 reguli ale lui Bob Parsons, dupa care sa traiti
10 solutii pentru a-mi respecta hotararile
Swami Kuvalayananda
Cuprinsul spiritual al muncii
Un geniu isi ia ramas bun
Accident pe platourile de filmare
Mozart la Ateneu / Despre muzica si maini
Calatorie in creier
Studii de urmărire de lungă durată evidentiază un beneficiu considerabil al tratamentului homeopat







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org