Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Măsura practicii

Măsura practicii din cartea At Home In The Muddy Waters de Eyra Bayda

În prima zi a unui stagiu de meditaţie de 5 zile un student, care studia cu Joko de mulţi ani, merge să vorbească cu ea în daisan. Aşezandu-se la picioarele ei a întrebat-o: ”Îmi poţi spune cum merge practica mea?” Joko s-a gandit preţ de un minut, apoi a spus: „Deschide-ţi gura” Studentul şi-a deschis gura şi ea s-a uita cu atenţie, apoi a spus „OK, acum înclină-ţi capul” Studentul şi-a aplecat capul în jos şi Joko s-a uitat în părul lui, apoi a spus: „OK, acum deschide-ţi ochii foarte larg” Studentul şi-a deschis ochii şi Joko a privit aspru în ei şi a spus: „Practica ta e bună” şi şi-a lovit clopotul.

Pentru că Joko îşi lovise clopotul studentul a trebuit să plece. A doua zi a revenit total nedumerit de ceea ce se petrecuse ieri. „Te-am întrebat ieri cum merge practica mea şi tu m-ai pus să-mi deschid gura, să-mi aplec capul şi să-mi deschid ochii. Ce au toate acestea de a face cu practica mea?” Joko şi-a aplecat capul ganditoare. Apoi a spus: „Ştii, practica ta nu merge chiar bine şi adevărul este că nu sunt sigură că vei reuşi vreodată.” Şi şi-a lovit clopotul.

Studentul a plecat. Vă puteţi imagina cat de confuz şi furios se simţea. Ziua următoare şi-a petrecut-o fumegand pentru că nu era daisan. A patra zi a venit la daisan încă fumegand şi a întrebat „Ce-ai vrut să spui cand ai spus că n-am să reuşesc în practică? Ştii că eu şed în meditaţie cate o oră în fiecare zi? Uneori şed două ore pe zi. Vin la fiecare stagiu. Am experienţe cu adevărat profunde, ce vrei să spui că n-am să reuşesc?” Din nou Joko stătea acolo şi aparent gandea. Apoi a spus ”Bine, poate că am făcut o greşeală. Poate că, la urma urmei, practici destul de bine.” Şi din nou şi-a lovit clopotul.

Mai era numai o zi din stagiu. Studentul a venit la întalnirea cu Joko total epuizat. Se simţea zăpăcit şi confuz, dar renunţase să se mai lupte. I-a spus: „Am vrut doar să ştiu cum merge practica mea” De data asta Joko s-a uitat la el şi fără ezitare, a spus cu o voce foarte blandă: „Dacă vrei să ştii cu adevărat cum merge practica ta, uită-te la toate reacţiile tale din ultimele zile. Priveşte doar la viaţa ta.”

Desigur, această poveste nu s-a petrecut în realitate. Am inventat-o pentru a sublinia un punct crucial. Desigur, este important să avem o practică meditativă zilnică, să avem o abilitate în creştere de a vedea gandurile şi să fim prezenţi în experienţa noastră corporală. Dar a avea experienţe bune sau profunde sau puternice pe durata meditaţiei nu este suficient. Dacă dorim să ştim cum merge practica noastră, trebuie să ne uităm la viaţa noastră. În afară de cazul cand începem s-o conectăm cu restul vieţii noastre, practica noastră – oricat de puternică, calmă sau plăcută ar fi pe durata şederii – în cele din urmă nu va fi satisfăcătoare.

Motivul pentru care nu va fi satisfăcătoare este că ignorăm unul din cei trei piloni ai practicii. Primul pilon este desigur practica şederii zilnice, în care dezvoltăm încet tăria şi bunăvoinţa să facem ceea ce am petrecut toată viaţa noastră încercand să evităm: să rămanem în realitatea fizică a momentului prezent.

Al doilea pilon este antrenamentul intensiv oferit de stagii, care ne forţează într-un fel în care rar ne-am fi forţat noi înşine acasă. Nu există înlocuitor consistent pentru învăţarea pe care putem să o facem în stagii – unde iluziile noastre sunt dezmembrate şi unde de asemenea devine clară valoarea reală a perseverenţei.

Al treilea pilon este practica cu suişurile şi coboraşurile murdare, lipsite de romantism, cu nimic speciale ale circumstanţelor vieţii noastre de zi cu zi. Acest pilon este esenţial pentru o viaţă de practică naturală. Fără el, nu vom fi niciodată cu adevărat satisfăcuţi.

De exemplu, cum practicaţi în relaţiile voastre?

Cu resentimentele şi cele mai profunde convingeri?

Cum practicaţi la serviciu? Cu tendinţa de a critica?

Sentimentul de dramă sau urgenţă care apare în jurul conflictelor voastre emoţionale s-a diminuat?

Sunteţi mai doritori să vă deschideţi durerea centrală, să vă experimentaţi armura şi protecţia?

Răspunzand la astfel de întrebări vom avea o măsură a practicii noastre. Această măsură nu este ceva magic sau misterios. Este doar abilitatea în creştere de a şti ce este viaţa noastră, precum şi înţelegerea în creştere a faptului că practica cu viaţa noastră înseamnă să practicăm cu orice întalnim. Practica, aşa cum cred că ştim cu toţii, nu este doar despre a şedea pe o pernă încercand să ne simţim calmi sau clari sau neînchişi în limite.

De exemplu, ne putem întreba unde anume folosim practica în sine ca pe o acoperire pentru a ne folosi strategiile obişnuite, indiferent dacă pentru a ascunde (o favorită a studenţilor în zen), pentru a fi în top, pentru a fi binevoitor sau ascultător/respectuos sau chiar pentru a fi confuz. Fiecare dintre aceste acoperiri ne menţin confortul familiarului. Trebuie să ne uităm acolo unde evităm cu disperare acele lucruri cărora ştim că pană la urmă trebuie să le facem faţă. Odată ce ne vedem strategiile – indiferent dacă sunt să facem pe plac, să caştigăm, sau să ne ascundem într-o imagine de sine – poate că vom putea găsi o cale să mergem pană la limita noastră, la disconfortul nefamiliarului. Aici va trebui să experimentăm tremurul anxios, netemeinicia, durerea centrală care se află dedesubtul tuturor protecţiilor noastre. Dar să mergem în acest loc este ceea ce ne menţine practica veritabilă.

Din nefericire, cand ne găsim la limită, cea mai mare parte a timpului suntem pierduţi în lipsa de îndurare a convingerilor noastre despre slăbiciune, ruşine şi zădărnicie. Dar eu nu vorbesc despre a ne bălăci la limita noastră, unde ne credem gandurile, ci despre a practica. Aici este locul în care combinăm precizia observatorului – etichetand gandurile pe care de obicei le credem atat de uşor – cu bunăvoinţa de a experimenta senzaţiile fizice neplăcute.

Cum reuşim sau nu în practica noastră nu are legătură cu experienţele plăcute pe care le avem. Mai degrabă, este despre cat de bine putem lucra cu şi experimenta orice este viaţa noastră în acel moment.

Alte articole din categorie:

Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau în agora) (sau în forum)
Un petic de hartie
Ultima poveste
Povestire zen
Povestea celor doi gospodari
Frica
Basculanta cu balegar
Construind inimi – nu săli de meditaţie
Fulgi de nea
MODUL CORECT DE A PRIVI (RIGHT VIEW)
Ghidul idiotului pentru liniştea minţii
Ataşarea
Cum să te porţi cu demonul
Gunoiul inflorit







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org