Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Gunoiul inflorit

„Gunoiul” înflorit

Cea mai mare dificultate pentru noi în a ne trăi viaţă ca activitate înfloritoare a Lumii Matricii Lotusului este că suntem convinşi că noi suntem mai puţin decat atat. Lumea Matricii Lotusului este o descriere a ceea ce este adevărat, însă nu este numai o poveste despre cine suntem noi; este o parte a unui set de învăţături care ne ajută să realizăm cine suntem, dincolo de toate poveştile şi conceptele. Deoarece, celor mai mulţi dintre noi, ni se pare că suntem numai gandurile şi sentimentele noastre, poveştile şi conceptele noastre; poveştile pe care ni le spunem nouă înşine şi poveştile pe care le spunem unii altora. Şi, majoritatea poveştilor noastre sunt bazate pe un sentiment de frustrare, de problemă, de lipsă de merit. Şi astfel, în loc să trăim faţă în faţă cu Realitatea în toată bogăţia ei, ne împiedecăm în „resturi” şi „coji”, ne tăvălim în „gunoi”.

Dar nici asta n-ar fi o problemă. Orice grădinar ştie că cel mai rău gunoi se poate transforma în cel mai bun îngrăşămant. Din „gunoiul” confuziei noastre putem să învăţăm să creştem florile Bogăţiei.

Primul pas pentru a ajunge faţă în faţă cu Realitatea este confruntarea cu faptul că avem tendinţa de a ne face pe noi înşine să ne simţim fără nici o valoare; cu faptul că ne băgăm nasul în orice pare rău; cu faptul că găsim o bucurie necondiţionată de a nu ne fi bine.

Aş dori să vă povestesc o întamplare despre aceasta în care e implicat Anzan Sensei. Ţineţi minte - ceea ce face Sensei este să-i elibereze oamenii din stările lor. Această întamplare este despre cum m-a ajutat să deschid o stare în care eram prinsă. Dificultatea de a vă transmite ceva despre această stare este că atunci cand suntem prinşi într-o stare devenim disfuncţionali şi nu ne putem aminti mare lucru. Cu toate acestea, voi încerca.

De curand am cumpărat un ananas frumos. Era destul de mare şi avea o coroană de frunze groase şi verzi. Cand am ajuns la mănăstire şi l-am despachetat, m-am hotărat să-l pun în frigider pană cand avea să fie consumat, deoarece umiditatea şi căldura l-ar fi stricat repede. Însă era prea mare pentru sertar. Aşa că i-am tăiat coroana de frunze şi am lăsat-o pe masă.

Cateva momente mai tarziu, Sensei a intrat în bucătărie că să pregătească dejunul. A văzut coroana ananasului şi, fără urmă de ezitare, a luat un bol de culoare neagră, a pus un kenzan (suport ca un pieptene de metal pe care se alcătuieşte ikebana), pe acesta a aşezat estetic coroana ananasului şi apoi a pus apă în vas. Întorcandu-se, s-a îndreptat către un dulap înalt din bucătărie, deasupra căruia se află o rupa (statuie) a lui Kwannon, boddhisatva compasiunii amabile. A aşezat vasul alături şi amandoi ne-am dat un pic în spate ca să privim. Era frumos. Ikebana cu coroana ananasului aducea un aer exotic. Cu siguranţă nu arăta ca ceva de aruncat la gunoi!

În dimineaţa următoare, cand am intrat în bucătărie, Sensei tocmai îl întreba pe un călugăr dacă remarcase ikebana de langă statuie. Din nefericire călugărul nu o remarcase. Pierdem atat de multe momente de demnitate şi bogăţie dacă nu ne facem disponibili la ceea ce se află chiar langă noi şi chiar aici! Mi-am permis luxul unui moment de milă pentru acel călugăr. Ceva de genul „biet prostănac ignorant!”.

L-am auzit pe Sensei spunand: „Este coroana unui ananas! Am tăiat-o şi am pus-o în apă. Îţi place?” Călugărul a răspuns cu entuziasm. Stand în spatele lor am aruncat o privire rea deşi nici o expresie nu s-a arătat pe faţa mea.

Sensei s-a întors către mine şi mi-a spus zambind: „ Shusho (acesta era rangul meu atunci), aş dori să vorbim afară pentru cateva minute.” L-am urmat afară în grădină, unde el s-a aşezat pe o bancă. Eu am rămas în picioare în faţa lui şi m-a întrebat ce mi-aş dori la pranz. În timp ce el vorbea, am încercat să urmăresc ce-mi spunea, dar atenţia mea revenea mereu la o stare emoţională şi la un sentiment de contractare.

În mijlocul descrierii unui fel de supă, faţa lui Sensei şi-a schimbat brusc expresia. „Ce e?” m-a întrebat.

Un şoc familiar s-a deplasat prin corpul meu împreună cu gandul (atat de bine cat îl pot aproxima): „Ah! M-a prins şi nu am unde să mă ascund!” Să ştiţi că aici călugării nu pot ascunde nimic; oricum, nu pentru multă vreme! Pentru Sensei nu este nimic ascuns, indiferent cat de mic. Poate să ne lase să fierbem un timp, dar mai devreme sau mai tîrziu ne vom găsi în faţa lui, cerandu-ni-se să ne asumăm responsabilitatea pentru cum suntem, să ne deschidem în jurul acelui lucru.

Am răspuns: „Ei bine… tocmai am fost prinsă în ceva.” Acum, în faţa lui Sensei o astfel de lipsă de onestitate este echivalentul unei adevărate minciuni. Eram încă prinsă în acea stare, cu toate că eram capabilă să recunosc că puteam s-o abandonez. Nu ne putem eschiva. El poate vedea exact ceea ce facem, iar ceea ce spusesem era puţin mai lipsit de onestitate decat să fi spus: „Nimic Sensei” şi să zambesc prefăcandu-mă ok. Odată pusă întrebarea, orice încercare de a rearanja decorul sau de a ascunde, de a face să pară ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat, e absolut inutilă, deoarece el vine după noi. Ceea ce a şi făcut.

Faţa lui s-a schimbat complet devenind înfricoşătoare. A spus cu asprime: „Ce faci?” Am ştiut exact despre ce întreba. Şi am ştiut că am doar trei secunde pentru a recunoaşte aceasta.

„Ei, am avut aşa … un sentiment de lipsă de … ăăă … în privinţa ananasului, dimineaţă.”

„Adică ce anume în legătură cu ananasul?” Faptul că am admis că m-am simţit frustrată a fost un început, totuşi încă nu ieşisem din spatele convingerii despre contractare.

Am miorlăit: „Nu spuneţi niciodată că fac şi eu ceva, că am şi eu o legătură cu lucrurile care se fac!” De fapt acesta este „gunoiul” rezultat din prelucrarea eronată a experienţelor noastre – exagerări, generalizări şi concluzii care nu au nimic de a face cu ceea ce se întamplă în realitate! Dar, în acel moment, eram hotărată cu încăpăţanare să mă identific cu acel „gunoi”.

În momentul în care am recunoscut ceea ce se întampla de fapt, faţa lui Sensei s-a modificat din nou. Nu mai era înspăimantătoare. La început a ras, şi apoi mi-a spus: „ Deci ai fi dorit ca eu să spun că tu ai tăiat varful ananasului? Dar atunci ar fi trebuit să spun şi despre persoana care l-a pus în raft la magazin, despre persoanele care l-au adus la piaţă şi despre oamenii care l-au cultivat. Trebuia să vorbesc despre mărimea Soarelui, despre masa Pămantului, despre distanţa dintre Soare şi Pămant, despre istoria Universului pană în punctul în care vorbeam atunci. Totul este implicat în mod intim. Fiecare lucru face toate celelate lucruri ceea ce sunt, în mod intim. Totul este făcut de toată lumea şi de fiecare. Pentru comoditate putem spune „eu” sau „tu”, însă de fapt nu vorbim despre cineva anume.”

Pe măsură ce-mi vorbea îmi arăta Campul Total al Bogăţiei şi am putut vedea pentru o clipă din perspectiva Matricii Lotusului, dacă nu chiar din aceea a Conştienţei înseşi. Dar era prea mare pentru mine ca să fiu eu! În clipa următoare, m-au năpădit o cascadă de ganduri fragmentate şi stăteam acolo, căutand cu disperare ceva de care să mă agăţ, o formă de scăpare.

Văzand aceasta, s-a oprit în mijlocul propoziţiei şi m-a întrebat: “Acum ce e?”

“Mai bine m-aş duce să-mi termin samu (muncă îndeplinită conştient pentru comunitate).”

El a spus: “Ştii că nu am terminat discuţia pană cand nu încetezi să-ţi faci aceasta ţie însăţi. După tot ce ţi-am spus despre asta, încă te ţii agăţată de acest ton emoţional {starea mentală (plăcere, repulsie, indiferenţă) care însoţeşte fiecare acţiune sau gand. sinonim: ton afectiv, afectivitate}. Chiar nu vrei să te desparţi de el, nu-i aşa? Dar făcand aceasta tu iei tot ce ţi-am spus şi arunci la coşul de gunoi. Nu poţi să faci samu în această stare, pentru că atunci nu este samu.”

O altă undă de şoc a trecut prin mine cand am realizat ce făceam. Dar de data asta am abandonat starea.

Mi-a zambit şi mi-a permis să mă retrag.

- fragment din Dharma Talk by Ven. Jinmyo Renge osho -

http://www.wwzc.org/dharmaTalks/floweringGarbage.htm


Alte articole din categorie:

Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau în agora) (sau în forum)
Un petic de hartie
Ultima poveste
Povestire zen
Povestea celor doi gospodari
Frica
Basculanta cu balegar
Construind inimi – nu săli de meditaţie
Fulgi de nea
MODUL CORECT DE A PRIVI (RIGHT VIEW)
Ghidul idiotului pentru liniştea minţii
Ataşarea
Cum să te porţi cu demonul
Gunoiul inflorit







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org