Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Criticul interior

De cand am (re)inceput sa lucrez cu criticul interior si mai ales de miercuri, 12 martie (Dalles), am trecut printr-o perioada extrem de grea si de intensa: o serie de stari foarte greu de 'dus' s-au intensificat aproape paroxistic, respectiv stari de sufocare, simptome de tip biliar –ameteli, dureri de cap, greata -, de 'cadere de energie' –vezi senzatie de lesin, scaderea tensiunii arteriale, somnolenta excesiva, neputinta de a mai vorbi chiar – precum si o intensa stare de depresie aparent nejustificata (prin factori exteriori). Totul a culminat in noaptea de sambata spre duminica. In timpul noptii m-am trezit brusc ,fara sa stiu daca visasem ceva si M-AM POMENIT LA PROPRIU FATA IN FATA CU FRICA DE MOARTE (cea mai apriga dintre fricile mele!). Ma simteam de parca o priveam efectiv in fata, o vedeam cumva, nu doar o simteam. M-a cuprins o stare de panica si de agitatie, nu stiam ce sa fac. Pur si simplu am inceput sa discut cu ea. Am aflat astfel multe despre moarte, despre ce este ea de fapt, despre rostul ei in viata mea (da, e o exprimare ciudata, dar exact asa simt!!) . Ne-am plimbat impreuna prin camera, ne-am rasucit, am discutat (eu cu frica mea) si in cele din urma, nu stiu exact cum , am cazut la pace. S-a lasat linistea. De parca in mine s-ar fi asezat ceva, o intelegere poate. Am adormit si am dormit tun vreo trei ore, adica pana dimineata. M-am trezit cu un sentiment neobisnuit, de ceva nou. M-am dus in baie sa ma spal si am constatat, privind in oglinda, ca ERAM MAI INALTA. Vedeam toate obiectele de la alta inaltime, evident mai mare. M-am intors uimita in sufragerie si m-am masurat –e cam greu sa-ti imaginezi ca la 45 de ani cresti in inaltime peste noapte!!

Evident, erau tot atatia centimetri ca in ziua anterioara si ca in ultimii 25 de ani. Si totusi eu continuam sa vad lumea de la alta inaltime. Si senzatia persista. Aveam o alta perceptie asupra realitatii, priveam totul dintr-o alta ipostaza. Crescusem, asta era senzatia. Si nu era numai atat. Am constatat ca imi plac lucruri diferite, ca am reactii diferite la anumite cuvinte sau stimuli, ca alegeam culori diferite…Si m-a cuprins dorul de a relua desenul sau pictura, pe care le abandonasem de multi, foarte multi ani. Sau, in orice caz, de a crea ceva.

Luni, la sala, la intrebarea 'ce infrapersonalitate s-a manifestat cel mai puternic in timpul executiei salutului lunii', am constatat cu uimire ca 's-a prezentat' (asa a aparut in gandurile mele) tutorele. Sustinut de activist si perfectionist. Aceasta alianta nu mi s-a prezentat niciodata pana acum asa, direct, fara alte amestecuri, ca fiind cel mai firesc lucru din lume. Si asta in conditiile in care de atatia ani de cand am descoperit ifp-urile tot timpul aparea criticul interior si, in cazuri specifice, incepea sa planga copilul interior vulnerabil sufocat, sugrumat chiar, reprimat.

In perioada imediat urmatoare am tot simtit tutorele care se prezinta ca atare, fara ostentatie (cum ma obisnuisem sa o faca!) , fara a fi dur sau intransigent, chiar cu ceva toleranta si chiar blandete (pe care nu le-am simtit niciodata pana acum dinspre partea oficiala, cel putin).

In plus, am inceput sa simt o mai mare bucurie de a trai, am observat ca vad mai intens lumina si culorile SI NU MA DERANJEAZA CALDURA SAU LUMINA PREA PUTERNICE –cum mi se intampla inainte. Am constatat ca ma mai si amuz si ca ma mai si joc cu fiul meu (si nu numai!) din proprie initiativa (ceea ce iar nu mi s-a mai intamplat de mult).

Si revenind la experienta initiala, chiar ma simt mai inalta, am ajuns sa ma distrez gandindu-ma ca greseste ruleta!

Astazi am avut iarasi senzatii ca nu-mi ajunge aerul, totusi asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de pomii infloriti si nu ma impiedica nici in clipa asta sa zambesc, chiar sa rad, in timp ce scriu.

Mi se pare ca structurile mele interioare se rearanjeaza, nu degeaba am tot visat in ultimele saptamani ca ma plimbam prin tot felul de locuri, cautand –nu stiu ce; si plimbandu-ma prin multe camere din case, idem.

C. M.

Alte articole din categorie:

Trairi dupa primul trimestru
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
Lucrurile invatate din Yoga
"De ce Aici? De ce Acum? De ce Asa?"
Zambetul..
Un Paste Fericit
Sa respir... sa ma las respirata
M-am nascut intr-o zi de .......
Udana Jayat
Satya
Despre iubirea de Dumnezeu
Caderile de energie
Dialog cu Criticul meu Interior
O lectie despre infrapersonalitati







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org