Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Construind inimi – nu săli de meditaţie



Uneori, în viaţă, obţinem ceea ce ne dorim, alteori nu.
Iar Ajahn Brahm spune că, atunci cand nu obţinem ce ne dorim, atunci e şi mai bine!
Pentru că ceea ce ne învaţă asta e că lumea nu poate fi controlată! Cu alte cuvinte: nu e sub controlul nostru. Asta deoarece oricare dintre noi îşi doreşte ca să fie aşa cum vrea el (ea)! Şi uneori nu e aşa!
Pe calea spirituală, dezamăgirea şi frustrarea, lucrurile care nu merg aşa cum vrei tu, îţi aduc o învăţătură importantă – din dezamăgire poţi învăţa să nu mai doreşti să controlezi desfăşurarea evenimentelor din viaţa ta. Să înveţi să nu mai lupţi cu atata înverşunare pentru ca lucrurile să meargă aşa cum vrei tu. Să înveţi să „curgi” cu desfăşurarea evenimentelor (să te laşi purtat de evenimente). Să laşi ca lucrurile să fie aşa cum sunt.
Ajahn Brahm spune că unul dintre lucrurile bune care i s-au întamplat în Australia, a fost atunci cand au construit sala de meditaţie. Atunci cand au proiectat-o, a avut o mare controversă cu superiorul său (el fiind al doilea în ierarhie), deoarece fiecare îşi apăra planul său mental. Ajahn Brahm îşi justifica planul pe experienţa de constructor dobandită în Thailanda. Şi – spune el – „eu aveam dreptate! Pentru că mai construisem o grămadă de alte clădiri! Iar superiorul nu mai participase la nici o construcţie!” Aşa că, vreme de o săptămană s-au tot certat, fiecare apărandu-şi p.d.v. Pană cand, spune el, i-a venit întrebarea: „Oare ce fac? Eu sunt călugăr buddhist! Şi un călugăr nu ar trebui să se certe cu nimeni!” Aşa că, în acel moment de inspiraţie, s-a dus în chilia celuilalt cu nişte flori şi beţişoare parfumate şi i-a cerut iertare! Iertare pentru că atatea zile s-au certat. Şi i-a cerut favoarea să fie el cel care construieşte clădirea cu care nu fusese de acord!
Zice că îşi spunea că va participa cu toată inima la muncă, la construcţia a ceva despre care ştia că ar fi putut fi făcut mai bine, mai ieftin, mai eficient. Şi asta nu pentru că sala de meditaţie este importantă, ci pentru că dezvoltarea spirituală a fiinţei umane e mai importantă!
Zice că chiar atunci cand nu eşti de acord cu celălat, sau ceilalţi, chiar şi atunci se poate lucra împreună.
Atunci cand eşti „cel care a pierdut”, ai posibilitatea de a te antrena în a nu mai avea nevoia ca lucrurile să fie aşa cum vrei tu! Altfel cum vei putea să trăieşti împreună cu o altă persoană?
De fapt - cum vei putea trăi cu tine însuţi? Pentru că, uneori – oricat te-ai strădui – nu-ţi „iese”, nu-ţi „merge”! Nu poţi controla lumea! Tot ce poţi face e să-ţi pui toată energia, să faci tot ce ştii mai bine, să ai inima sinceră, să fii bland.
De cele mai multe ori merge, dar uneori nu merge!
Ce se întamplă cand nu merge?
Dacă eşti cel care nu ştii cum să iei lucrurile în astfel de situaţii – în primul rand te vei simţi frustrat. Te întrebi: „De ce nu pot vedea ceilalţi că EU AM DREPTATE?!” atunci cand lucrurile nu merg aşa cum vrei tu, atunci cand lucrurile nu merg „aşa cum ar trebui să meargă”(adică tot cum crezi tu!), atunci cand sunt atatea obstacole în calea a ceea ce tu ştii că e lucrul corect de făcut.
După ce eşti frustrat, ce se întamplă? Te înfurii. Oamenii devin extrem de necăjiţi. Încep să-i învinuiască pe cei „răi”. Iar furia este un lucru extrem de dureros de experimentat pentru ambele părţi! Furia îi aduce chiar şi celui înfuriat un sentiment de vinovăţie! Furia îi perturbă pe toţi cei din jur!
Deci, de ce se înfurie oamenii unii pe alţii? Nu e ceva care trebuie/e obligatoriu să fie aşa! E doar pentru că te simţi frustrat, pentru că gandeşti că poţi controla totul, pentru că gandeşti că poţi să faci aşa cum vrei tu.
Adu-ţi aminte ce e cel mai important!!!
Asta spune că e una dintre înţelegerile adanci pe care le-a avut din acea experienţă. A fost mai important pentru el să nu se înfurie decat ca lucrurile să fie făcute corect. Şi, pană în ziua de azi – spune el – a încurajat pe toţi cei cu care are legături, mai mult sau mai puţin oficiale, că nu e important ca lucrurile să se facă, ci modul în care sunt făcute. Ţipand la oameni, fiind furios cu ei, fiind agresiv, dur – oricate realizări ai avea astfel, n-ai făcut nimic! Succesul unei comunităţi nu e ceva material. Succesul unei comunităţi e partea spirituală. Oamenii care lucrează în pace şi armonie, care vin cu drag să lucreze, care sunt fericiţi – acesta este adevăratul succes.
Buddhismul nu e în statui, în temple, în scriptruri sau în călugări. E în învăţături. Învăţăturile pentru a învăţa cum să depăşim aceste impulsuri teribile din finţa umană de a-i oprima şi a-i ucide pe ceilalţi. De a te înfuria pe ceilalţi.
Ştim că uneori nu putem face ca lucrurile să fie aşa cum vrem noi, aşa cum ar trebui să fie. Lucrurile merg rău. El înţelege asta. Realizează că asta e viaţa, asta e dharma. Şi poate să fie în pace cu asta. Nu se înfurie din cauza asa, nu se necăjeşte. Nu mai ţipă la oameni atunci cand aceştia nu fac aşa cum vrea el. Nu se simte frustrat şi furios.
Şi puteţi vedea ce se întamplă cu cei care se simt frustraţi şi se înfurie: nu doar că distrug orice relaţie cu ceilalţi oameni, dar distrug chiar lucrurile - pentru că nu înţeleg că acestea sunt containere iar acela este conţinutul. Distrugerea containerelor se poate întampla. Dar conţinutul e cel important.
Distrugerea încrederii dintr-un parteneriat este atat de dificil de refăcut! Încrederea e atat de greu de căpătat, şi cu atat mai greu de refăcut! Şi poţi sacrifica această relaţie atat de greu construită pentru două vorbe stupide! Sau pentru că partenerul nu face ce vrei tu să facă. Ori s-a comportat cumva cum nu-ţi place.
Nu-ţi poţi controla partenerul! Partenerul este containerul acestei relaţii. Cea mai importantă este relaţia. Pacea, blandeţea, iertarea, compasiunea, abilitatea de a lăsa să plece/să treacă chestiile supărătoare. Şi realizarea că cel mai important lucru nu sunt lucrurile, ci acestă spiritualitate din interior: de a fi în pace, de a fi bland, de a ierta, şi de a creşte.
Asta spune el că a învăţat construind acea clădire înt-un fel cu care nu era de acord. Aceasta a fost o experienţă de creştere pentru el: să faci ceva ce nu vrei/nu-ţi place să faci!
… la fel cum, într-o relaţie trebuie să dai tot ce ai pentru a face lucrurile împreună. Chiar dacă nu eşti de acord!
…atunci cand iei containerul drept conţinut, atunci ai parte de probleme. Căsătoria e un container – ce e important este ce pui în acest container. A fi un călugăr theravada, a purta o robă – nu asta este important! Cum foloseşti acest conteiner, ce este în interior – abilitatea unui călugăr de a servi, de a fi umil, de a fi paşnic, de a avea puţine posesiuni, asta este cu adevărat important!
Buddha spunea aşa: „Eu nu mă cert/disput cu lumea. Lumea se ceartă/dispută cu mine.” Ceea ce voia să spună e că există conflicte, certuri/dispute, neînţelegeri, oamenii vor să facă lucrurile în alt mod, nu poţi controla lumea ca să facă aşa cum vrei tu. Lumea se ceartă, cainii latră, politicienii sunt stupizi (cu toate că mulţi dintre ei sunt şi buni) – sunt lucruri care merg rău.
Dar!
Noi nu ne certăm cu această realitate! Noi înţelegem că în orice relaţie sunt momente de mari conflicte. Înţelegem că, în viaţă, corpul nostru va ceda şi ne vom îmbolnăvi rău - natura se ceartă/dispută cu corpul nostru (!) - dar mintea noastră înţelege şi acceptă asta. Se împacă cu asta. Înţelege că nu vom obţine întotdeauna cum vrem noi să fie. Avionul nu va pleca întotdeauna la vreme. Nu vei avea întotdeauna locul dorit. Uneori oamenii vor întarzia, se vor răzgandi sau nu se vor comporta aşa cum am vrea noi (sau nici măcar civilizat!). „Dar, acum înţeleg asta, aceasta e viaţa - aşa că nu mă cert cu asta!” Nu te aştepţi ca oricine (toată lumea) să facă ceea ce ar trebui să facă.
Înţelege că nu-ţi poţi controla corpul, şi, mai important e să înţelegi că nu poţi controla viaţa! Aşa că, în loc să te lupţi din răsputeri pentru a modifica containerele, în loc să te îngrijorezi în privinţa containerelor, să lucrezi doar asupra conţinutului. În loc să te lupţi, învaţă cum să faci pace cu lucrurile – să pui tot efortul de care eşti capabil în asta.
Dar fă asta separandu-te de dorinţa că „trebuie să reuşesc”.
Separandu-te de nevoia că „trebuie să am rezultate”.
Separandu-te de nevoia de a obţine ceva substanţial - de care să fii mandru.
În loc de substanţial – spune el – acum mă îndrept către insubstanţial. Cand oamenii fac lucruri pe care se presupune că nu ar trebui să le facă, mă înfurii? Nu! Pentru că eu nu caut succesul în realizări! Eu caut succesul în proces! Am făcut tot ce am fost în stare: am dat. Şi acesta este succesul meu. Deci nu încerci să ai rezultate. Doar încerci să dai. [în principiu se referă la cei cărora le predă în stagiile de meditaţie, sau la călugări]
Asta spune că a înţeles în ceva fundamental în Calea spirituală: nu judeci spiritualitatea, pacea şi sfinţenia prin rezultatele lor. Întotdeauna este Calea, procesul.
În meditaţie nu încerci să obţii nimic. Lumini colorate sau experimentarea iluminării. În meditaţie oferi timpul tău, atenţia vigilentă, energia ta, acestei jumătăţi de oră de şedere. Dai fără să aştepţi nimic în schimb. E dăruire pură. Nu e pentru a obţine ceva. E pentru frumuseţea spirituală de a dărui ceva fără să aştepţi nimic în schimb. E un act de generozitate. Pentru că, dacă oferi aşteptand ceva în schimb, aceasta nu este generozitate, aceasta nu este calea spirituală. Ceva îţi scapă. Şi de aceea adesea meditaţia nu merge.
Dacă vrei să ai succes pe calea spirituală, dar şi în viaţă, trebuie să fii capabil să dăruieşti fără să aştepţi ceva în schimb. Pentru că procesul de a dărui, de a fi blînd, compasional, este bun în sine. E la fel atunci cand ierţi pe cineva. Cineva care te-a rănit, care te-a tratat urat, care te-a abuzat. Şi, dacă îl ierţi şi aştepţi să se schimbe, atunci nu înţelegi puterea iertării. Nu ierţi pe cineva pentru a obţine ceva. Îl ierţi doar pentru frumuseţea iertării. Pentru spiritualitatea pură aducătoare de inspiraţie a iertării. Doar de dragul facerii ei.
La fel ca atunci cand cineva îţi oferă ceva de care nu ai nevoie. Ei îţi oferă pentru inspiraţia dăruirii. Ne-aşteptand nimic în schimb.
Dacă înţelegi asta, înţelegi de ce procesul este conţinut în containerul a orice faci. Este de departe cel mai important. Rezultatele nu le poţi controla. De exemplu meditaţia – uneori merge, alteori nu. Începi o relaţie, dai tot ce ai - uneori merge, alteori nu. Nu poţi să controlezi rezultatele! Tot ce poţi face e să controlezi procesul. Dăruind şi neaşteptand absolut nimic înapoi. Procesul este cel mai important lucru.
Cand înţelegi asta, înţelegi unde poate o religie să se piardă, unde o biserică se poate pierde – vedem măreţia bisericii în loc de frumuseţea oamenilor. Vezi rezultatul - acela de a deveni îmbogăţit, în belşug, cu putere, faimos – ca pe un final în sine, în loc de a considera acestea ca efecte colaterale.
Cel mai important este procesul şi frumuseţea dăruirii, a iertării, de a fi compasionat. Aşa că, data viitoare cand ierţi pe cineva, dacă îl ierţi aşteptand să se schimbe, sau să fie diferit, îţi scapă din vedere/ pierzi puterea. Iertarea este acolo pentru că iertarea te va ridica pe tine, şi totul pană sus la acel nivel superior de frumuseţe. Dacă vrei un rezulatat, atunci micşorezi frumuseţea iertării.
În orice faci, în blandeţe, compasiune, meditaţie, donare, orice faci, cand din asta obţii ceva - asta strică totul. Cand îţi spui: „Fac ceea ce fac pentru că merită s-o fac, construiesc această sală de meditaţie pentru că merită s-o fac/are valoare! Cum va ieşi – cui îi pasă?!” Şi e o sală îndeajuns de bună, aţi fost acolo, aţi văzut! E un soţ îndeajuns de bun, o soţie îndeajuns de bună, un partener îndeajuns de bun, un copil îndeajuns de bun, e un corp îndeajuns de bun pe care îl aveţi. Hai, fii sincer! Nu îţi dori mai mult decat ceea ce e îndeajuns de bun!
Cand aud acestea oamenii îmi replică: „Ajahn Brahm, ne spui să nu încercăm, să nu aspirăm! Chiar să nu facem nimic?”
Nu! Eu vă spun să vă puneţi întregul efort şi aspiraţiile nu în a obţine lucruri, ci în a obţine inimi frumoase! Scopul vieţii, în ce vă puneţi efortul, aspiraţiile, ceea ce conferă semnificaţie vieţii voastre, nu este să posedaţi toate lucrurile pe care le aveţi în exterior. Ci ceea ce aţi construit în interior. Care este rostul de a avea o căsoaie imensă cand ai o inimă nefericită? Care este rostul de a avea o companie întreagă, pe care ai adus-o între primele 500, cand în fiecare week-end trebuie să vezi un consilier care să te scoată din blocajele emoţionale, sau dacă pentru a dormi noaptea trebuie să iei un pumn de pastile? Succesul în viaţă, ceea ce ar trebui să ţintiţi, obiectivele, este spiritualul, să desăvarşeşti dezvoltarea bunătăţii, păcii, compasiunii, trezirii – să le faci pe acestea bine. Să nu aştepţi nimic altceva în schimb. Acesta este obiectivul. Pace, libertate, bunătate, frumuseţe. Şi înţelepciune.
Povestea următoare e despre cum dezvoltăm înţelepciunea. Pentru că înţelepciunea este şi în privinţa cooperării. Dacă vreodată există o problemă în viaţa voastră, vă rog să nu vă gandiţi că e „problema mea”. Nu gandiţi că e „problema lor”. Întotdeauna e „problema noastră”! Suntem în ea cu toţii şi parte a frumuseţii procesului e să fii capabil să împarţi cu oamenii. „Vom lucra împreună la asta!” Şi dacă se rezolvă în mod fericit, e minunat! Dar asta nu este aşa important. Cel mai important lucru e că am lucrat împreună!
Adevărata problemă e că nu lucrăm împreună!
Dacă învăţăm cum să lucrăm împreună avem o viaţă spirituală frumoasă. Nu ne simţim aşa de singuri şi ajungem mai aproape de realitatea că suntem toţi în aceeaşi barcă.

Povestea şoarecelui
A fost odată un şoarece care trăia la o fermă. Era un şoarece fericit – trăind în casă avea grijă de toate resturile care cădeau pe jos. Aşa că în acea casă nu era nevoie de aspirator! : ) Dar fermierului nu-i plăcea şoarecele!
Asa că, într-o zi, privind curios printr-o gaură din perete, şoarecele a văzut că fermierul desfăcea un pachet. Dar cand a văzut ce era în pachet şoarecele s-a îngrozit! Fermierul adusese o capcană de şoareci!
Plin de supărare şoarecele s-a dus la prietena sa Găina să se plangă:
- Fermierul a adus o capcană de şoareci! A adus o capcană de şoareci! Asta e îngrozitor!
Dar Găina i-a replicat înţepată:
- Nu e problema mea! Pe mine nu mă afectează cu nimic! Asta e problema ta, şoricelule! Descurcă-te!
Şoarecele n-a obtinut nici măcar simpatie din partea Găinii.
S-a dus la celălat prieten al său, domnul Porc.
- Domnule Porc, domnule Porc! Fermierul a adus o capcană de şoareci! E o veste groaznică! Nu cred că voi mai putea dormi la noapte! Sunt în mare pericol!
Domnul Porc a răspuns:
- Pe mine nu mă priveşte. E problema ta. Un Porc nu poate fi afectat de o capcană de şoareci! Ai ghinion! Şterge-o de aici!
Şoarecele s-a necăjit mai rău de răspunsul prietenului său, domnul Porc.
Asa că s-a dus la doamna Vacă.
- Doamă Vacă, doamnă Vacă! Te rog să mă ajuţi: fermierul a adus o capcană de şoareci! Mi-e aşa de frică, aproape am devenit paranoic! Uneori cand alerg să mă ascund, aş putea să cad în capcană şi să fiu omorat!
Doamna Vacă a spus:
- Probabil că e karma ta din altă viaţă! Dar nu are nimic de a face cu mine!
Nu a obţinut nici măcar un dram de simpatie de la nici unul dintre aceste animale, pe care le considera prieteni. Aşa că a plecat şi s-a ascuns îngrozit în gaura lui.
Dar, în acea noapte în fermă a intrat un şarpe. Căutand mancare şi-a prins coada în capcana de şoareci.
A doua zi, cand soţia fermierului a căutat să vadă dacă s-a prins şoarecele în capcană, şarpele a muşcat-o. Femeia s-a îmbolnăvit foarte rău şi a ajuns să zacă la pat. Fermierul s-a gandit că, cel mai bun pentru ca cineva să se însănătoşească atunci cand zace la pat este supa de găină! Aşa că găina a ajuns în oală!
Dar femeia nu s-a însănătoşit, ci dimpotrivă!
Asa că, răspandindu-se vestea că trage să moară, au început să vină rubedeniile să-şi ia rămas bun. Dar oamenii aceia trebuiau hrăniţi! Soarta porcului a fost pecetluită – iar oaspeţii au plecat sătui.
Iar cand nevasta a murit, confruntat cu cheltuielile de înmormantare, fermierul a trebuit să taie vaca şi să-i vandă carnea.
Astfel, pană la urmă, din cauza capcanei de şoareci cei trei prieteni ai şoarecelui si-au pierdut viaţa!
Pentru că n-a fost numai problema şoarecelui!
A fost problema tuturor!

Dacă un prieten aflat la necaz vine si îţi cere ajutorul, fii înţelegător, arată-i compasiune – aminteşte-ţi de povestea şoarecelui! Problema este a tuturor!

Aceasta este semnificaţia/învăţătura acestei poveşti.
Pentru că adesea spunem: „nu e problema mea! Pe mine nu mă va afecta! N-are nimic de a face cu mine – e problema altora.”
Iar povestea spune: „Nu! Poate fi şi problema ta!”

De aceea trebuie ca întotdeauna să ne ajutăm între noi! În toate privinţele despre care gandeşti că nu te vor afecta personal: încălzirea globală, criza financiară, gripa porcină, … în toate acestea poţi spune „pe mine nu mă afectează!”.
În astfel de situaţii aminteşte-ţi povestea: nici unul dintre cei „mari” nu au crezut că o capcană de şoareci are legătură cu ei. Şi asta i-a costat viaţa!
De aceea trebuie să manifestăm compasiune şi să fim înţelepţi! Pentru că suntem împreună în toate. Ce se întamplă într-un cătun, afectează pe cei din varful muntelui! Chiar dacă nu-ţi perturbă „liniştea materială”, îţi distruge pacea!
Ajahn Brahm spune că ceea ce fac ei acolo nu e să construiască, să facă lucruri, nu e în privinţa a ce obţinem/ce căpătăm/a rezulatatelor. E în privinţa procesului vieţilor noastre. De a împărţi cu alţii, de a fi binevoitor.
„Capcana de şoareci nu mă poate afecta – sunt o Vacă, sunt prea mare ca să fiu rănită de aşa ceva!” Dar vaca înţeleaptă se gandeşte „Nu! Suntem cu toţii în această problemă!”
Nu rezultatele sunt importante – dacă un prieten vine şi îţi cere ajutorul, bunăvoinţa, compasiunea în acel moment – „vreau să ajut, vreau să fiu aici pentru acest om” – acestea sunt cel mai importante lucruri!
Deci, a înţelege ce am spus astăzi … să lucrezi cu ceea ce ai, cu ceea ce poţi face, să nu încerci să controlezi această viaţă. Dacă controlezi viaţa te frustrezi, te înfurii.
„N-am spus niciodată ce se întamplă după ce te înfurii. Am observat asta deoarece consiliez oameni de multă vreme, deoarece am observat oamenii de multă vreme. Şi ştiu cum lucrează mintea mea.
Cand încerci să controlezi lucrurile, mai devreme sau mai tarziu ajungi frustrat. Te înfurii şi te cerţi. Şi, după ceartă, după ce te înfurii, te deprimi. Îţi părăseşti partenerul sau acesta te părăseşte. După furie realizezi că chiar nu mai poţi continua. Îţi pierzi întreaga energie, îţi pierzi toată speranţa. Furia este karma (acţiune) negativă. Îţi secătuieşte energia, îţi distruge bucuria. Aşa că - de obicei - după furie vine depresia.”
Aceasta e doar o teorie a unui călugăr care cunoaşte natura minţii. Dar Ajahn Brahm crede că unul dintre motivele pentru care există o epidemie de depresie în lumea noastră modernă este acela că noi credem întotdeauna - cu prea mare tărie - că noi controlăm lucrurile.
Natura de „control freack”=„individ care se simte bine doar atunci cand deţine controlul” a fost dezvoltată în noi prea mult, a fost încurajată în noi prea mult.
Ca indivizi noi gandim că ne controlăm destinul: „Sunt un bărbat liber”, „Sunt o femeie liberă” „Pot să fac ce vreau!” - ceea ce înseamnă: „eu controlez viaţa mea”.
Realitatea este că noi suntem în mică măsură cei care controlează. Şi, datorită iluziei controlului trecem prin această frustrare. Cat de mulţi oameni sunt frustraţi, caţi sunt furioşi? Ştiţi de ce atat de mulţi oameni ajung deprimaţi?
Ajahn Brahm spune că poate să vadă o legătură, o punte, între controlare = (dorinţa ca lucrurile să meargă cum vrei tu) – frustrare – furie – şi, în final, depresie. Îţi pierzi întreaga energie, renunţi, îţi pierzi speranţa.
Există o cale de mijloc între acestea!
Şi această cale de mijloc este să te îngrijeşti mai degrabă de proces decat de rezultate.
Să-ţi pui energia în a fi bland, plin de compasiune, bun.
Şi nu să-ţi foloseşti energia pentru a obţine rezultatele.
Construirea sălii de meditaţie nu a fost lucrul important. Construirea inimii sale a fost. Acesta a fost ceea ce a obţinut, şi asta e ce a învăţat.

Traducere : Nelu Onofrei
http://www.bswa. org/
Date of Talk: 2010-01-01
Date Submitted: 2010/1/4
Description: In this first talk of 2010 Ajahn Brahm talks around the topic of "Building Hearts, Not Halls"

Alte articole din categorie:

Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau în agora) (sau în forum)
Un petic de hartie
Ultima poveste
Povestire zen
Povestea celor doi gospodari
Frica
Basculanta cu balegar
Construind inimi – nu săli de meditaţie
Fulgi de nea
MODUL CORECT DE A PRIVI (RIGHT VIEW)
Ghidul idiotului pentru liniştea minţii
Ataşarea
Cum să te porţi cu demonul
Gunoiul inflorit







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org