Grupul national de studiu si practica YOGA
Organizatie membra a Uniunii Europene de Yoga



Ataşarea

ATAŞAREA

„Ataşarea de lucruri nu poate conduce decat la unul dintre următoarele rezultate: fie lucrul de care te ataşezi dispare, fie dispari tu însuţi. E numai o chestiune de care se întamplă primul.”

Cateva definiţii: Poate fi important să cunoşti următoarele definiţii şi descrieri pentru a înţelege problemele pe care le ai cu ataşarea şi să înţelegi logic modurile în care poţi să lucrezi asupra lor.

ATAŞAREA

Definiţie: A nu dori - în mod exagerat - să fii separat de cineva sau de ceva. Întrucat eticheta de „plăcut” este foarte relativă şi bazată pe informaţie limitată, ataşarea include un aspect de exagerare sau „proiecţie”.
A nu se confunda cu: aprecierea reală, iubirea şi compasiunea.
Opusul: a dori să fii separat de cineva sau ceva : Aversiunea.
Caracteristica principală: exagerarea trăsăturilor pozitive, care poate conduce numai la dezamăgire. De obicei îndrăgostirea se potriveşte foarte bine ca exemplu.

IUBIREA

Definiţie: a dori ca ceilalţi să fie fericiţi.
A nu se confunda cu: iubirea condiţionată.
Opusul: a dori ca ceilalţi să fie nefericiţi - ura; sau a nu dori ca ceilalţi să fie fericiţi - indiferenţă sau egoism.
Caracteristica principală: dezinteresul necondiţionat faţă de sine. Dezinteresul are însă la bază acceptarea de sine.

COMPASIUNEA

Definiţie: a dori ca ceilalţi să fie liberi de suferinţă.
A nu se confunda cu: mila, părerea de rău pentru cineva.
Opusul: a dori ca ceilalţi să sufere - cruzimea.
Caracteristica principală: părerea de rău împreună cu cineva; „com-passion” înseamnă „cu simţire”, cu impulsul de a ajuta.

RENUNŢAREA/DETAŞAREA

Definiţie: a dori să fii liber de toate problemele „existenţei ciclice”, a nu-ţi dori obiecte deoarece acestea cauzează mai multă suferinţă. Nu înseamnă că cineva devine dintr-o dată exaltat, îşi abandonează toate bunurile şi se refugiază într-o peşteră în munţi, sperand ca astfel să scape de problemele sale prezente; aceşti oameni revin de obicei într-o săptămană sau două, slăbiţi şi descurajaţi.
A nu se confunda cu: a nu-ţi păsa de absolut nimic, cu ascetismul extrem, sau cu atitudinea suicidară.
Opusul: ataşarea la „fericirea lumească” care în final conduce la suferinţă.
Caracteristica principală: descoperirea a celor care în final conduc la mizerie şi evitarea acestora.

„Renunţarea vine din interior, este înţelepciune interioară, cunoaştere interioară.” Lama Yeshe

CARE ESTE PROBLEMA CU ATAŞAREA?

Deşi ataşarea poate să apară la început ca fiind mult mai puţin distructivă decat furia sau ura, în termenii de a fi prins în procesul de renaşteri necontrolate, de fapt este răul mai mare. Ataşarea la plăcere şi în final la viaţa însăşi, ca şi instinctul nostru înnăscut de supravieţuire, este principalul tip de neînţelegere care ne ţine prizonieri în samsara.
Iată un exemplu care ilustrează ataşarea: prinderea maimuţelor cu nuca de cocos în care se face o gaură şi se se pune ceva ce le place lor (bomboane sau alune). Maimuţele apucă „prada” şi nu mai pot scoate pumnul. Dar nici nu-i dau drumul!
Buddha compară dorinţele cu a fi dator. Dacă eşti dator la bancă, în fiecare lună trebuie să-ţi plăteşti rata. La sfarşit vei fi liber de datorie. Însă faţă de dorinţele senzuale nu poţi să plăteşti datoria: permanent aceasta se reanoieşte! Foamea, setea, pofta de sex, nevoia de căldură, nevoia de răcoare, toate revin la nesfarşit. Încercarea de a ne îndeplini dorinţele e o sarcină fără sfarşit şi în final complet fără rost.
În cateva cuvinte ale lui Buddha:

V-am omorat pe toţi înainte.
Am fost sfaşiat în bucăţi de fiecare dintre voi în alte vieţi.
Ne-am omorat între noi ca duşmani în luptă.
Aşa că de ce ar mai trebui să fim ataşaţi între noi?

„Dorinţa poate fi comparată cu focul. Dacă apucăm focul ce se întamplă? Ne aduce fericire?
Dacă ne spunem: „Uite ce foc frumos! Uite ce culori frumoase! Iubesc roşul şi portocaliul; sunt culorile mele preferate!” şi apoi îl apucăm, o anumită cantitate de suferinţă ne va pătrunde în corp. Şi, dacă mai tarziu ar fi să contemplăm cauza acelei suferinţe, am descoperi că este rezultatul faptului că am apucat acel foc. Cu această informaţie e de aşteptat ca apoi să dăm drumul la foc. După ce dăm drumul la foc, ştim apoi că focul nu e ceva de care trebuie să te ataşezi. Aceasta nu înseamnă că trebuie să-l uram sau să-l stingem. Putem să ne bucurăm de foc. E bine să faci focul, să încălzeşti camera, însă nu trebuie să te arzi în foc.”

„Dacă ţelul principal al practicii buddhiste este de a demasca iluzia egoului arătand-o ca ceea ce este, unul dintre instrumentele de atac este îndreptat împotriva dorinţei. Dorinţa are un renume foarte prost în scriptrurile buddhiste. Este numită „o otravă”, „o boală”, „o nebunie”. Nu se poate trăi într-un corp care este supus al dorinţei, pentru că este ca o casă în flăcări.
Dorinţa trăieşte şi creşte prin a fi permisă. Pe de altă parte, atunci cand nu este permisă - prin aplicarea înfranărilor etice şi prin a fi conştient - dorinţa se stabilizează şi începe să se diminueze, chiar dacă acesta nu este un proces uşor sau confortabil, întrucat vechile impulsuri îşi cer cu tărie satisfacerea încă multă vreme.
Acest gen de practică merge în contra curentul principal al societăţii moderne în care dorinţa este încurajată energic şi rafinată la culmi tot mai înalte de către puternice agenţii de marketing şi publicitate. Dar practica merge şi în contradicţia dorinţelor mai moderate - pentru familie, bogăţie, a plăcerilor simţurilor, etc. – canonice în societăţile mai simple, mai tradiţionale, inclusiv cea în care s-a născut Buddha. Nu putem fi niciodată liniştiţi cat timp suntem sacaiţi de dorinţă.

SUFERINŢA PLĂCERII?

Poate fi o experienţă care să ne trezească la realitate atunci cand reflectăm în meditaţie asupra a ceea ce descriem în mod normal ca plăcere. Buddha a spus relativ la experienţa extazului eliberării de existenţa ciclică: „toate cele din interiorul existenţei ciclice sunt suferinţă.” (Ultimul dintre Cele patru adevăruri nobile)
Poate fi aceasta adevărat?
Vă rog să acordaţi cateva momente pentru a reflecta la următoarele ganduri, în timp ce vă amintiţi de o experienţă plăcută:
- În ce măsură este această „plăcere” doar o evadare sau o uitare temporară a problemelor cotidiene?
- Cat de drăguţ ar fi dacă aş continua să fac asta fără întrerupere pe durata a cateva zile?
- Cat de împlinit m-aş simţi după 5 minute, 5 ore sau 5 zile?
- Pentru a obţine aceeaşi senzaţie extraordinară ca prima oară, voi avea nevoie de mai mult din aceeaşi chestie data viitoare?

Buddha a concluzionat că a ne pune energia în satisfacerea lăcomiei pentru plăceri temporare este nu doar fără folos, dar creează multe probleme, de asemenea acţiuni karmice pe care ar fi fost mai bine să le evităm.
Conform spuselor lui Buddha, aceasta este exact ceea ce fac tot timpul fiinţele sensibile: se menţin prizonieri prin ataşarea lor la plăcerile temporare şi la viaţa însăşi.

„Vă voi spune despre calea de mijloc. A se îmbrăca în haine din panză de sac, a-şi lăsa părul să crească încalcit, nespălat şi nepieptănat, a se abţine de la a manca peşte sau carne, toate acestea nu-l vor curăţa pe cel care este iluzionat. Mortificarea cărnii prin privaţiuni excesive nu conduce la un triumf asupra simţurilor. Toată suferinţa autoprovocată este fără folos atata vreme cat sentimentul de sine este dominant.
Trebuie să-ţi slăbeşti implicarea cu tine însuţi şi apoi să mănanci şi să bei natural, în acord cu nevoile corpului tău. Ataşarea la dorinţele tale – fie că le privezi, fie că le permiţi – poate conduce la scalvie, însă satisfacerea nevoilor vieţii cotidiene nu este rea. Desigur, a menţine corpul cu o sănătate bună este o datorie, pentru că altfel mintea nu va rămane puternică şi clară.”

CÂTEVA NOTE ASUPRA A CEEA CE NUMESC OAMENII CA FIIND IUBIRE : „IUBIREA OBIŞNUITĂ”

- „Iubirea cu ataşare constă în valuri de emoţie, care te prind în lanţuri de oţel invizibile.” Iubirea obişnuită tinde să creeze legături care se pot dovedi foarte neplăcute.
- Iubirea obişnuită este bazată pe egoism: atracţia către alţii pentru că aceştia ne pot ajuta.
- Iubirea obişnuită e adesea bazată pe opţiuni cum ar fi frumuseţea fizică sau statutul social, care pot fi complet fără legătură sau chiar obstacole pentru a putea să trăim fericiţi împreună cu acea persoană.
- Exagerarea şi proiecţia sunt principalele motive pentru care Iubirea obişnuită conduce la dezamăgiri. Pentru a ilustra aceasta, iată cateva cuvinte ale lui M. Scott Peck asupra Iubirii obişnuite:

„Mitul iubirii romantice este o minciună cu consecinţe teribile. Poate că este o minciună necesară în aceea că ea asigură „îndrăgostirea” – experienţă care ne prinde în capcana care duce la căsătorie. Dar, ca psihiatru, deplang în inima mea aproape în fiecare zi confuzia şi suferinţa foarte mare pe care acest mit la nutreşte. Milioane de oameni risipesc cu disperare imense cantităţi de energie, într-o încercare de a face realitatea vieţilor lor conformă cu irealitatea mitului.”

- A fi „îndrăgostit” poate fi o condiţie emoţională foarte captivantă, dar este aceasta cu adevărat fericire sau e adesea amestecată cu o cantitate de suferinţă?
- Ataşarea ne dă sentimentul de: „Cum îmi poate îndeplini această relaţie nevoile MELE?” Iubirea adevărată ar întreba: „Ce pot face eu pentru CELĂLALT?”
- Ataşarea bazată pe egoism: „dacă tu eşti bun cu mine, sunt şi eu bun cu tine.” Iubirea altruistă este bazată pe imparţialitate: realizez că ceilalţi sunt ca mine şi doresc fericirea. Înseamnă să doreşti fericirea celorlalţi doar pentru că ei există.
- Ataşarea conduce la posesivitate: soţul MEU, soţia MEA, prietenul MEU, familia MEA. Ai realizat vreodată că nu putem deţine oameni, în afara situaţiei în care credem în scalvie? Posesivitatea conduce la TEAMA de a pierde, la afecţiunea prefăcută provenită din teamă, la protecţie exagerată, la dorinţă, la gelozie sau chiar la sentimentul: „Nu pot trăi fără ea/ el/ slujba mea/ bijuteriile mele/ ciocolată/ pizza/ muzica mea …”
- Există cu adevărat perfecţiunea pe care credem că o vedem în persoana iubită? Sau, pur şi simplu, ne închidem ochii pentru trăsăturile negative?

Este perfecţiunea pe care o căutăm cu adevărat realizabilă? Iată o poveste Sufi ca ilustrare:
„Într-o după amiază, Nasrudin stătea la o ceaşcă de ceai cu un vechi prieten. Se întalniseră după multă vreme şi aveau multe de povestit. Din vorbă în vorbă au ajuns şi la viaţă şi dragoste. Prietenul l-a întrebat la un moment dat:
- Cum se face că nu te-ai însurat?
- Ei, spuse Nasrudin, ca să îţi spun adevărul, mi-am petrecut tinereţea căutand femeia perfectă. În Cairo am întalnit o femeie frumoasă şi inteligentă, însă era răutăciosă. Apoi, în Bagdad, am întalnit o femeie care avea un suflet minunat şi generos, dar nu aveam interese comune. Fiecare femeie părea potrivită, dar era întotdeauna ceva care lipsea. Apoi, într-o zi am întalnit-o: frumoasă, inteligentă, generoasă şi bună. Aveam foarte multe în comun… De fapt, era perfectă!
- Şi? Ce s-a întamplat? De ce nu te-ai însurat cu ea?
Nasrudin a sorbit din ceaşcă ganditor:
- Ei, e cu adevărat povestea tristă a vieţii mele… Se pare că ea căuta bărbatul perfect… ”

Pentru a rezuma:
Propriile noastre proiecţii, aşteptări şi exagerări egoiste alcătuiesc fundaţia ataşării şi inevitabilei dezamăgiri.
Noi dorim să primim iubire mai degrabă decat să dăruim iubire.
Noi căutăm înţelegere mai degrabă decat să încercăm să înţelegem.
Noi căutăm încredere în sine mai degrabă decat să-i respectăm pe ceilalţi.
Noi căutăm să primim laude şi încurajări mai degrabă decat să le dăruim.
Nu ne place să fim criticaţi, dar ne place să-i criticăm pe alţii.

DEPENDENŢA: ATAŞAREA CARE A DEVENIT BOALĂ

„Tot ce avem nevoie să facem pentru a primi ajutor direct este să cerem. Nu a spus Hristos: „Cere şi ţi se va da; căută şi vei găsi; bate şi ţi se va deschide! Oricine cere, primeşte; şi cel care caută va găsi!”
Şi totuşi, să cerem ni se pare cel mai dificil. Mulţi dintre noi, cred eu, cu greu ştiu cum să ceară. Uneori aceasta este pentru că suntem aroganţi, uneori pentru că nu dorim să căutăm ajutor, uneori pentru că suntem leneşi, uneori mintea noastră este atat de ocupată cu întrebări, distrageri şi confuzie, încat gestul simplu de a întreba nu ne trece prin minte. Punctul de cotitură în vindecarea dependenţilor de alcool sau droguri este atunci cand ei admit boala lor şi cer ajutor. Într-un fel sau altul, noi toţi suntem dependenţi de samsara; momentul cand ajutorul poate să vină pentru noi, este cand admitem dependenţa noastră şi doar cerem. În mod fundamental, aceleaşi metode care sunt eficiente împotriva ataşării sunt eficiente şi împotriva dependenţei. Dar trebuie să se realizeze că transformarea reală prin meditaţie şi reflectare poate fi eficientă, însă aceasta nu este o soluţie instantanee. Avem nevoie să realizăm că dependenţa e de obicei un rezulatat al problemelor/frustrărilor fundamentale; nu e un secret că dependenţa şi depresia merg adesea mană în mană. Fie că e vorba de fumat, băutură, mancat, folosirea drogurilor, a fi dependent de sex, a sta excesiv la tv sau la pc, există de obicei o frustrare sau o problemă fundamentală pe care încercăm s-o evităm prin a ne absorbi în altceva. Aşa că, deşi în mod sigur meditaţia nu este o soluţie instantanee, ea lucrează la un nivel adanc pentru a transforma treptat mintea şi a caştiga ceva control asupra ei, aşa cum de obicei e nevoie în cazurile serioase de dependenţă.
Unii au încercat să adapteze programul în 12 paşi pentru buddhişti (deşi programul tradiţional în 12 paşi a fost formulat în termenii unei credinţe în Divinitate).

Cei 12 paşi ai eliberării

1. Adevărul suferinţei. Noi am experirmentat adevărul dependenţelor noastre – vieţile noastre au fost suferinţe nestăpanite.
2. Adevărul originii suferinţei. Admitem că ne-am dorit intens satisfacerea dependenţelor şi ne-am agăţat de ele ca de refugiul nostru.
3. Adevărul sfarşitului suferinţei. Am ajuns să vedem că încetarea completă a dorinţei intense şi agăţării de dependenţă este necesară.
4. Adevărul căii. Am luat decizia să urmăm calea de eliberare şi să ne refugiem în înţelepciunea proprie, în adevărul nostru şi în tovărăşia noastră.
5. Pespectiva corectă. Ne vedem în întregime viaţa aşa cum este. Bunătatea noastră este indestructibilă. Suntem doritori să admitem şi să declarăm adevărul nostru faţă de noi înşine, faţă de o altă fiinţă umană şi faţă de comunitate.
6. Gandul corect. Suntem conştienţi că noi creem atat cauzele pentru suferinţă cat şi pentru eliberare.
7. Vorbirea corectă. Ne curăţăm, mărturisim şi cerem iertare deschis şi fără judecare. Suntem dispuşi să-i iertăm pe alţii.
8. Acţiunea corectă. Facem o listă a tuturor persoanelor pe care le vătămăm şi suntem dispuşi şi capabili să facem în mod activ reparaţii către toate, numai dacă să facem aşa n-ar fi vătămător.
9. Mijloace de trai corecte. Ne simplificăm viaţa, realizand că suntem interconectaţi cu toţii. Ne angajăm în compasiune activă. Ne selectăm o vocaţie care să ne sprijine refacerea.
10. Efortul corect. Ne recunoaştem greşelile şi recăderile ca parte din cale. Ne continuăm practica acestor paşi cu efort sincer şi voios.
11. Atenţia conştientă corectă. Prin rugăciune, meditaţie şi acţiune urmăm calea adevărului, fiind atenţi în mod conştient clipă de clipă.
12. Concentrarea corectă. Deschide-te către spiritul trezirii ca un rezultat al acestor paşi; poartă acest measj către toţi cei care suferă de dependenţe.

ZGÂRCENIA

Mana normală se închide şi se deschide
„Un adept i-a spus maestrului chan (buddhism chinez) Moxian:
- Nevasta mea este extrem de avară. Nu dă nimic de pomană. Ai putea să vii pe la noi şi să vorbeşti cu ea pentru a se angaja în fapte mărinimoase?
Maestrul a fost de acord. A doua zi, cand a mers la casa acelui om, nevasta a ieşit să-l întampine. Consecventă naturii ei zgarcite, ea nici măcar nu i-a oferit maestrului o ceaşcă de ceai.
Maestrul s-a aşezat şi şi-a strans mana în pumn.
- Doamnă, priveşte la mana mea. Ce ai crede dacă mana mea ar rămane stransă în pumn mereu?
- Dacă rămane stransă în pumn, mana ar fi deformată! Ceva nu e în regulă cu ea!
Maestrul a repetat vorbele ei:
- Este deformată. Apoi şi-a deschis palma şi a întrebat:
- Iar dacă mana mea ar rămane aşa tot timpul?
- Şi aşa ar fi deformată!
Atunci maestrul i-a spus:
- Doamnă, aveţi dreptate! Atat mana care stă stransă în pumn cat şi cea care stă tot timpul cu palma deschisă sunt deformate. La fel se întamplă şi pentru modul în care noi folosim banii. Dacă suntem în mod constant cu pumnul strans, pereocupaţi numai de adunarea a tot mai mulţi bani, dar nu ne gandim şi să dăm, suntem deformaţi. Dacă suntem mereu cu palma deschisă, gandindu-ne numai la cum să cheltuim fără să economisim, suntem la fel de deformaţi. Banii trebuie să curgă ca un curent lin. Cand vin în interior, ar trebui să şi iasă în exterior. Trebuie să fie un echilibru între ce primeşti şi ce dai.”

MODUL DE A TRATA CU ATAŞAREA

„Un om poate înfrange de 1000 de ori 1000 de oameni în luptă. Dar cel care pune stăpanire pe sine însuşi este cel mai mare dintre cuceritori.”
Următoarele antidoturi pot fi aplicate în toate privinţele vieţii cotidiene, dar sunt de asemenea exerciţii profunde de meditaţie.

A 1. Observă-te. Exagererez caracteristicile pozitive ale lucrurilor de care sunt ataşat? Merită aceste lucruri toate încurcăturile în care mă bag? Merită cu adevărat să muncesc din greu zile, săptămani sau luni pentru a avea o oră de „distracţie”?
A 2. Foloseşte-ţi Înţelepciunea interioară. Descoperă cat de exagerată este ataşarea şi cum dorinţa lucrează împotriva ta însuţi. Încearcă să fii mai înţelept decat maimuţa şi lasă „bomboana” pentru a fi liber.
A 3. Reflectează asupra Naturii nesatisfăcătoare a existenţei. Aceasta e numit şi „Primul Adevăr Nobil”. Cat de multă distracţie este cu adevărat „distracţia”? Şi cat de mult este distracţia uitarea durerii? Se opresc vreodată dorinţele sau e o muncă fără sfarşit să le îndeplineşti?
A 4. Reflectează asupra Impermanenţei. Cat de importantă este persoana sau obiectul dorinţei: toate se vor sfarşi într-o zi, oamenii mor, lucrurile se strică.
A 5. Reflectează asupra Problemelor create de ataşare. Să stai tolănit la soare e grozav, dar aceasta duce la arsuri ale pielii. Să mănanci mancare bună e grozav, dar aceasta duce la indigestie şi obezitate. Să te plimbi într-o maşină luxoasă e nemaipomenit, dar cat de mult timp trebuie să muncesc ca s-o plătesc?
A 6. Reflectează asupra atracţiei trupeşti (dorinţa de sex). Să iubeşti pe cineva e grozav, dar ce se întamplă cand „luna de miere” se sfarşeşte? Şi ce este în adevăr corpul? Ce e mai mult decat un sac de piele umplut cu oase, carne, organe şi fluide dezgustătoare?
A 7. Reflectează asupra rezultatelor ataşării. Lăcomia şi dorinţa intensă conduc la furt şi la tot felul de crime, inclusiv la război. Dependenţa de alcool şi droguri sunt doar forme de dorinţă puternice; acestea distrug atat pe cel dependent cat şi pe cei din jurul său. Dorinţa carnală necontrolată conduce la abuzul sexual. Sentimentele de lăcomie, dorinţă şi atracţie sexuală în ele însele pot fi văzute cu uşurinţă ca forme de suferinţă.
A 8. Reflectează asupra morţii. Cat mai valorează toate obiectele de care eşti ataşat acum în momentul adevărului: în momentul morţii?
A 9. Emptiness. Antidotul final pentru ataşare şi pentru toate celorlalte emoţii negative este realizarea emptiness, vedeţi mai mult în pagina Wisdom.

Glume:
Pot rezista la orice, cu excepţia tentaţiei.

Dacă găseşti o soluţie bună şi devii ataşat de ea, soluţia poate deveni următoarea ta problemă.

Spune-mi de ce ai nevoie şi îţi voi spune cum să te descurci fără.

Nu contează dacă TU caştigi sau pierzi; ce contează este dacă EU caştig sau pierd.

Fata: „Spune-mi că tu mă iubeşti! Spune-mi că tu mă iubeşti!”
Băiatul: „Tu mă iubeşti…”

http://buddhism.kalachakranet.org/attachment.html


Alte articole din categorie:

Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau în agora) (sau în forum)
Un petic de hartie
Ultima poveste
Povestire zen
Povestea celor doi gospodari
Frica
Basculanta cu balegar
Construind inimi – nu săli de meditaţie
Fulgi de nea
MODUL CORECT DE A PRIVI (RIGHT VIEW)
Ghidul idiotului pentru liniştea minţii
Ataşarea
Cum să te porţi cu demonul
Gunoiul inflorit







  Noutati

Noutati Gnspy
Yoga in Bucuresti - progr...
Moeciu 2016 in plina desf...
Moieciu 2016 - Program
 

Din experienta cursantilor Yoga
Trairi dupa primul trimes...
"Repere" care au disparut
teama de Dumnezeu
 

Articole Gnspy
Credinta
Proiectul "De vorba cu Bu...
Petitie la CNA privind re...
 

Articole Zen
Povestea cheii
Dacă mergi la piată. (sau...
Un petic de hartie
 

Revista Presei
Matthieu Ricard: Habits o...
Cultura Ritmului Incetini...
Terapia iertarii - I
 

Aparitii editoriale
Revista Romana de Yoga 2
Yoga Sutra
Parintele Tiberiu Visan -...
 



2002-2015 © gnspy.org