Asteptari
Asteptare…
Cati dintre noi suntem atat de sinceri incat sa ne recunoastem asteptarile? Si astfel, poate, sa le si respectam, facand parte din noi. Fugind de ele, alungandu-le, nu facem altceva decat sa ne legam mai adanc de ele. Renegandu-le, le ascundem in adanc, unde nici noi nu le mai putem vedea. Si incepem sa credem ca nu asteptam. Iar ele, asteptarile, sunt undeva inchise in noi, inchise de noi, in incercarea de a scapa de ele, de a renunta la ele.
Cred ca Anthony de Mello a spus ceva in genul asta, ca renuntarea te leaga mai bine de lucrul la care vrei sa renunti.
Aud in jurul meu si in mine cum se asteapta. Sa treaca ziua... sa vina ziua... sa ne iasa ceva... sa ne intre ceva bani in cont... sa ne placa... si tot asa o tinem clipa de clipa, ceas de ceas. Dintr-o asteptare in alta, mai mult sau mai putin vizibila.
Nu intotdeauna ne recunoastem asteptarile. Pentru ca le-am deghizat! Si ne place sa credem ca noi nu mai asteptam, ca am evoluat.
Haideti sa le lasam sa iasa sa ne vorbeasca, sa le ascultam cu inima, sa nu le mai inchidem, sperand ca scapam de ele. Sa ne impacam cu asteptarile din noi, pentru a le putea lasa sa plece cu adevarat. Fara a le izgoni noi! Sa ne impacam cu noi, asteptatorii.
Gabriela A.
Alte articole din categorie:
Satya
Despre iubirea de Dumnezeu
Caderile de energie
Dialog cu Criticul meu Interior
O lectie despre infrapersonalitati
Criticul interior
Inima
Tinzand DIN
Ascultarea
Privirea periferica
Spatiul din liniste sau linistea din spatiu?
Asteptari
Cate ceva despre invidie
A face din toata inima, din toata fiinta, sau cu tot sufletul
