Ascultarea

Ce inseamna a asculta? A face ascultare (ascultarea calugarului) Ce ascultam? Cum? Pe cine? Cu ce?
Ascultand ne deschidem catre Dumnezeu, prezent in tot si toate, in noi si in jurul nostru.
Prin ascultere, materia se supune spiritului.
In noi si in jurul nostru sunt o multime de forme de manifestare, fiecare cu propriul sau camp de manifestare a constiintei care cresc si ajung sa fie atractori ai propriului nostru camp.
Atunci cand ascultam si ascultam corect, ascultarea devine o parghie, o cheie a starii de trezie, o forma de acceptare si intelegere a lui Dumnezeu.
Ascultarea iti da posibilitatea de a iesi din iluzoriu si a patrunde in real, de a iesi din non-timpul in care traim si a sa ne asezam in vesnicia prezentului.
Dumnezeu este permanent si prezent in toate, in noi si in tot ce ne inconjoara, iar ascultarea ne reda bucuria de a-L regasi.
Ce inseamna atunci a asculta pe Dumnezeu?
Inteleg astfel importanta muncii de veacuri a calugarilor care isi traiesc viata in ascultare " facand ascultare" , "taindu-si propria voie" cu "smerenie" indeplinind canoanele [(ceea ce ai de facut si nu voia ta) (fenomen intalnit in yoga in practicarea asanelor si nu numai)] si cel mai important , iubirea (energia vie a sensului vietii).
Cum poti asculta oare, cata vreme nu renunti sa oferi carnii ce iti cere, cand gandurile, pererile, interpretarile si nu inima iti conduc actiunile, cand personalitati , hiper si infrapersonalitati se dezvolta devenind rand pe rand centrul fiintei tale, acaparandu-te? De cine sau pe cine mai asculti oare? Nu cumva ai uitat de Viata, de Dumnezeu?
Toate aceste forme de manifestare cu propriul lor camp de constiinta ajung sa se dezvolte necontrolat si neobservat cand uitam de noi , cand ne facem ca nu le vedem si chiar ne confundam cu ele si le dam sansa sa ne manifeste ele pe noi absorbind si pierzand forma noastra corecta de existenta. Cand nu mai stim sa ascultam Viata, ele ne ne absorb, ne canalizeaza pe o anumita directie, ne descentreaza, ne pierd identitatea, rupandu-ne constiinta din voia vietii, a realului, a adevarului fata de care ne-am opacizat multumindu-ne sa "traim" (impropriu spus; in acele momente suntem probabil mai morti decat ne imaginam...) in propriile noastre surse de iluzii.
Toate acestea si multe altele, devin corporalizate, somatizate, devastand acest lacas sfant al spiritului care este trupul facut dupa chipul si asemanarea Domnului.
Ce ar fi sa ne mai dam o sansa, si inca una si inca una si inca una, reancepand sa ascultam ce ne spune Viata , facand si fiind in ascultarea fara interpretari si dorinte, lasand spiritul vietii sa poarte materia asa cum stie el mai bine.
Ascultam o parte a corpului,... . ascultam cu o parte a corpului si uite asa, incet incet, corpul se aseaza in ascultare, devine ascultare, conflictele si si rezistentele interioare si nu numai, rabufnite la suprafata in assane se topesc si treptat materia se supune spiritului, in voia marelui dirijor, ...Viata. In voia vietii, ascultam cu toata inima, din tot sufletul, cu toata fiinta.
Asculta-ti inima!!!!!
A.B.

Alte articole din categorie:

Previitor
Ziua de luni...
Zambetul..
Un Paste Fericit
Sa respir... sa ma las respirata
Exercitiul cu Lacul Vietii mele
M-am nascut intr-o zi de .......
Criticul - o alta ipostaza
Perceptii despre Criticul Interior
Udana Jayat
Satya
Despre iubirea de Dumnezeu
Caderile de energie
Dialog cu Criticul meu Interior
O lectie despre infrapersonalitati